Uite că anii aleargă la fel de repede ca fotbalistul nostru cu nume fără uitare, căpitan al Naţionalei, căpitan al vestitului Ajax. Cristi Chivu a ajuns şi el la 40 de ani. Neschimbat la fizic, frumuşel, tip de băiat bun, zvelt, cu plete negre amintind pe undeva de Beatles. Am şi acum pe retină o fotografie care acum mulţi ani a fost împrăştiată în toată lumea de agenţiile de ştiri, un tânăr frumos, cu plete-n vânt alerga fericit pe gazon după ce a marcat un gol Germaniei. Era debutantul Cristi Chivu cu braţele întinse ca nişte aripi de pescăruş, cu faţa scăldată în lacrimi - de aceea, ziariştii lumii comentau: lacrimi de bucurie.
În Jurnalul lui Chivu, realizat de Jurnalul, Cristi îmi făcea o destăinuire: „Erau lacrimi de bucurie după golul marcat de mine, fundaşul debutant, vedetelor Germaniei, dar erau şi lacrimi că tata nu e în tribună, sper că mă vedea din Cer!”. Tatăl lui Cristi, în Reşiţa natală, îl susţinuse în cariera de fotbalist, îl stimulase să ajungă în vârf, dar o scenă tulburătoare avea loc. Tatăl era îngenuncheat de cancer, trăia ultimele ore, se agăţase cu disperare de ultimele energii să ajungă acasă fiul de la meciul Universităţii Craiova, s-a închis Cristi cu tatăl abia respirând în cameră, au vorbit 10 minute, nimeni nu a aflat ce şi apoi Chivu senior a închis ochii.
Transferat la Ajax, Chivu a reuşit să se impună şi a fost numit chiar căpitanul echipei renumite. S-a făcut iubit de toată lumea prin modestia şi firea primăvăratică, a pictat şi tablouri pe care le-a dăruit olandezilor. A jucat excelent la Roma, apoi l-a achiziţionat puternicul Inter. Era caracterizat ca jucătorul cerebral şi devotat, a câştigat cu Inter Liga Campionilor Europei şi multe alte cupe. S-a retras de la Inter jucând mereu cu casca aceea de protecţie pentru osul craniului rupt într-o săritură cu un adversar. Abia acum s-a confestat că, uneori, nu poate apuca cheile de pe masă, că are pierderi de control asupra mâinii şi piciorului. Cristi a fost primit şi de Papă, era ambasador UNESCO, acum este antrenorul echipei 17 ani a vestitului Inter şi rămâne acelaşi soţ şi tată ireproşabil.