Cu pletele lui romantice la 40 de ani

Uite că anii aleargă la fel de repede ca fotbalistul nostru cu nume fără uitare, căpitan al Naţionalei, căpitan al vestitului Ajax. Cristi Chivu a ajuns şi el la 40 de ani. Neschimbat la fizic, frumuşel, tip de băiat bun, zvelt, cu plete negre amintind pe undeva de Beatles. Am şi acum pe retină o fotografie care acum mulţi ani a fost împrăştiată în toată lumea de agenţiile de ştiri, un tânăr frumos, cu plete-n vânt alerga fericit pe gazon după ce a marcat un gol Germaniei. Era debutantul Cristi Chivu cu braţele întinse ca nişte aripi de pescăruş, cu faţa scăldată în lacrimi - de aceea, ziariştii lumii comentau: lacrimi de bucurie.

În Jurnalul lui Chivu, realizat de Jurnalul, Cristi îmi făcea o destăinuire: „Erau lacrimi de bucurie după golul marcat de mine, fundaşul debutant, vedetelor Germaniei, dar erau şi lacrimi că tata nu e în tribună, sper că mă vedea din Cer!”. Tatăl lui Cristi, în Reşiţa natală, îl susţinuse în cariera de fotbalist, îl stimulase să ajungă în vârf, dar o scenă tulburătoare avea loc. Tatăl era îngenuncheat de cancer, trăia ultimele ore, se agăţase cu disperare de ultimele energii să ajungă acasă fiul de la meciul Universităţii Craiova, s-a închis Cristi cu tatăl abia respirând în cameră, au vorbit 10 minute, nimeni nu a aflat ce şi apoi Chivu senior a închis ochii.

Transferat la Ajax, Chivu a reuşit să se impună şi a fost numit chiar căpitanul echipei renumite. S-a făcut iubit de toată lumea prin modestia şi firea primăvăratică, a pictat şi tablouri pe care le-a dăruit olandezilor. A jucat excelent la Roma, apoi l-a achiziţionat puternicul Inter. Era caracterizat ca jucătorul cerebral şi devotat, a câştigat cu Inter Liga Campionilor Europei şi multe alte cupe. S-a retras de la Inter jucând mereu cu casca aceea de protecţie pentru osul craniului rupt într-o săritură cu un adversar. Abia acum s-a confestat că, uneori, nu poate apuca cheile de pe masă, că are pierderi de control asupra mâinii şi piciorului. Cristi a fost primit şi de Papă, era ambasador UNESCO, acum este antrenorul echipei 17 ani a vestitului Inter şi rămâne acelaşi soţ şi tată ireproşabil.