Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Il invidiez pe confratele de condei Marian Nazat pentru abilitatea de a scapa de Basescu in unele din analizele sau poemele lui in proza si de a se scutura elegant de scama subiectului politic. Nazat mi-a procurat bucuria de a desena, cu acuarelele gingase ale copilariei lui, care sunt si ale copilariei mele, un sat in care ne gasim impreuna. El scrie, ce incantare Doamne, despre gaini - ouale pe care le inrosim de Pasti ies din popoul gainilor, sa nu uitam, iar acesta este cu adevarat un subiect la zi -, despre bunica lui dintr-un sat teleormanean, despre cum cerceta, ca si bunica mea, la lumina lampii cu gaz, paraluta oualelor bune de closca (clota, zic ei prin sud).
Ce incantare sa nu scrii despre Basescu si sa scrii despre gaini! Mai scrie astfel, imbolnavit de candori, refugiindu-se adesea in poemul in proza, fostul meu coleg de redactie Stefan Mitroi, ramas dator gingasiei cuvintelor si ferindu-se, pe cat poate, de mizeriile unei politici care pe mine ma inhama, ma subjuga si ma murdareste.
Cum sa mai scriu, in saptamana inrosirii oualelor, despre gaini, cand a facut-o, extragand sublim magia satului romanesc, Marian Nazat? La Sangeru, gainile mele si bibilicile si ratele si curcile au receptat prin vrana si prin garliciul de sub coada al outorii, primavara. Toate, sau aproape toate, screm zilnic, in cuibar, o minune ovala.
Oul de rata este verzui, verzui inchis, asa cum sunt in iunie, cand se desface jirul, frunza de fag. Curcile (am pus deja patru la clocit) slobozesc de sub penajul lor infoiat oua cu pistrui. Oua lunguiete, ca perele de iarna, care se fac in februarie de culoarea malaiului. Bibilicile, inca de cand noaptea nu se despica sau nu se crapa de ziua, fac o galagie infernala. Ele pun pe fuga sobolanii, dihorii, uliii si, ma convinge un vecin care n-are bibilici, chiar vulpile. Bibilicile n-au inceput sa oua. Imi doresc de Pasti un ou de bibilica, mic, rotund si tare ca piatra, sa sparg, la schimbul magic de cuvinte "Hristos a inviat! – Adevarat a inviat!', toate ouale de gaina ale comesenilor. Sigur ca nu e drept, asa cum nu era drept cand un coleg de clasa, Vica, ne castiga toate ouale rosii cu un ou de lemn, cumparat in talcioc. La romani pana si Sfintele sarbatori de Pasti isi au smecheria lor. Fara un pic de smecherie, nici Hristos nu invie!
Se petrece, in aer, un fel de minune pe care cartile religiei o numesc Inviere. Din pacate, ea e precedata de o judecata faptuita, incalcand dreptul roman, noaptea si e precedata de crima rastignirii. Sunt, imi spunea un mare profesor, 16 sau 17 incalcari ale dreptului roman, in procesul lui Iisus, cea mai batatoare la ochi fiind desfasurarea judecatii noaptea. Justitia nu era, precum se vede, prea libera de politica nici in acele vremuri. Tentatia de a dezvolta, punand in el enervari, acest subiect, trage de pixul meu dar ma gasesc in Saptamana Mare si sunt dator cu o candoare acestei pagini de ziar. Gainile, chiar daca nu fac direct oua rosii, aduc materia trebuitoare a Pastilor si noi, crestinii, suntem datori sa ciocnim, cinstind invierea Fiului Ceresc, aceste planete mici in coaja vopsita. Sarbatori fericite!
Citește pe Antena3.ro
