Cum să nu ne îngropăm... moral?

Suntem mai atenţi la bani decât la principiile noastre. Ne îngropăm moral sub teancuri de bani. Avuţii superflue carenu ne înlocuiesc prietenii.

Am citit undeva că „time is money” ar repeta insistent capitalismul. Urmează întrebarea: cât mai valorează în zilele noastre timpul? Ne mai preocupă pe noi acest detaliu? Dacă ar fi să ne uităm la ultimii ani din vieţile noastre, o bună perioadă (dacă nu chiar toată) am pierdut-o alergând după bani. Ne trezim speriaţi de gândul că nu ştim cum să facem mai mulţi bani decât am strâns deja, ne răzbunăm într-un fel sau altul pe cei nevinovaţi din jurul nostru din cauza frustrării, ne culcăm cu teancuri de bani în gând. Iar apoi ne întrebăm cum de am ratat aniversarea unei rude, cum de n-am fost prezenţi la naşterea copilului personal, cum de n-am observat când a crescut cel mic, cum de ne-am pierdut prietenii.

Moment în care ne dăm seama că greutatea banilor din buzunar sau a celor cheltuiţi ne-a captivat întru totul, iar clipele pierdute din trecut nu pot fi cumpărate în nici un fel. Este firesc să ne dorim bani în portofel, dar eforturile ar trebui sincronizate cu înălţimea dorinţelor, nu duse la extrem.

 

Istorie
Dacă privim istoria banilor, aceasta ne arată că ei sunt folosiţi ca mijloc de schimb pentru comerţ, deoarece au o valoare recunoscută de toată lumea. Mai reprezintă o modalitate de stocare a valorii pentru viitor, de cumpărare a unui obiect scump în viitor. Sunt şi o unitate de cont. În trecut, ei se găseau exclusiv sub forma monedelor. Monede au apărut în Asia Mică, în urmă cu aproximativ 2.600 de ani. Grecii antici fabricau monede de argint şi de bronz. Pentru a avea o anumită greutate, monedele erau marcate cu sigiliul regelui, al oraşului sau al ţării emitente. Ele erau mai degrabă cântărite decât numărate, iar asta le făcea convenabile şi eficiente. Conţineau o cantitate fixă de aur sau argint, fiind cunoscute sub numele de „bani metalici” datorită acestui fapt.

De pildă, un fermier îşi putea schimba animalele în schimbul unei cantităţi de aur/argint, pe care o putea folosi în sco­pul plătirii datoriilor. Aşa au ajuns metalele o măsură a va­lorii, un mediu de schimb şi o modalitate de stocare a valorii. După ce strămoşii noştri au învăţat cum să prelucreze metalele, schimburile au devenit mai uşoare. Mai târziu, comerţul a crescut, tot mai mulţi bani erau necesari, astfel că băncile şi guvernele au emis bancnote. Acestea nu au o valoare cum o aveau monedele, ci emitentul garantează valoarea lor.

Asta se întâmpla în trecut. Acum le acordăm o importanţă mult prea exagerată banilor. Aspirăm la avuţii superflue care nu ne înlocuiesc prietenii adevăraţi, familia şi toate lucrurile care nu pot fi cumpărate. La finalul vieţii, acolo jos, nu contează cât de grase sunt conturile. Cum ar fi viaţa dacă nu am mai avea grija banilor? N-am mai fi discriminaţi social şi multe altele. Nu se ştie dacă că am fi tot săraci, dar am fi bogaţi din celălalt punct de vedere şi am câştiga ceva mai preţios decât banii: adevărata noastră identitate, adevărata noastră valoare.