Pentru cei mai mulţi dintre noi, tabietul înseamnă un moment de fericire, de relaxare, de libertate. Cafeaua de dimineaţă, cafeaua şi ţigara, croissantul şi laptele, ceaiul de după-masă, citirea presei pe net, meciul, la prima oră sau noaptea, vizionarea următorului episod din serialul preferat, plimbarea de seară, paharul de alcool băut seara, citirea câtorva pagini înainte de a adormi etc.
Unele deprinderi par a se contopi pe veci cu metabolismul, ajutându-l să funcţioneze eficient, altele ne duc încet spre dereglări fiziologice ireversibile (boli de stomac, de inimă, de ficat etc.). E greu de clasificat tabieturile în bune şi proaste, dar e şi mai greu de renunţat la ele.
Amintiţi-vă de câte ori v-aţi enervat sau v-aţi început prost ziua când unul dintre tabieturile dvs. nu s-a mai putut petrece. Mica dramă a lipsei cafelei sau a imposibilităţii de a-ţi fuma ţigara dimineaţa a denaturat într-o indispoziţie, v-a făcut să aveţi fatza aceea încruntată şi lipsită de chef a omului pe care nu-l mai poate mulţumi, cel puţin o vreme, nimic. Nu pledez pentru uciderea în masă a tabieturilor, dar am realizat că dependenţa de ele ne limitează şi ne încurcă, chiar şi în cele mai promiţătoare momente de destindere.
Aşa cum unii fac cure de dezintoxicare şi încearcă să scape de droguri, alcool, ţigări sau chiar kilograme în exces, aşa cred că ar trebui să încercăm să facem măcar pauze de tabieturi.
Din când în când, o schimbare în obiceiuri ne-ar pune în situaţia de a descoperi câte alte lucruri pot fi făcute în loc, câte alte gesturi ne-ar putea reprezenta mai bine sau ne-ar putea energiza mai cu folos.
Tabieturile proaste, cum ar fi cel cu cafeaua şi ţigara pe stomacul gol (tocmai am citit că e cel mai nociv posibil, pentru că, fără o alimentaţie prealabilă, organismul nostru preia toate substanţele dăunătoare din ţigară, căci îi e foame şi pe stomacul gol toxinele sunt tratate ca nişte musafiri normali, sunt împărţite către toate organele, spre a "le hrăni"), cu un efort şi o voinţă remarcabilă, ar putea fi înlocuite cu o repriză de alergare uşoară sau măcar cu un mic dejun de orice fel.
E doar un exemplu, pe care în mod cert l-aţi tot auzit sau l-aţi bănuit a fi posibil şi pentru voi, numai că....
Amintiţi-vă cât de fericiţi sunteţi în vacanţă, cel puţin în prima etapă a ei, doar pentru că schimbaţi locul, doar pentru că vedeţi alte fetze şi alt peisaj şi faceţi cu totul alte lucruri decât făceaţi acasă zi de zi. Deci, schimbarea vă prieşte de cele mai multe ori, aşa că nu mai pare atât de imposibil să vă păcăliţi obiceiurile, să vă desţepeniţi dintr-o schemă fără avantaje pe termen lung, ci doar cu iluzia unui moment de bine.
Tabietul e, de cele mai multe ori, o minciună, pe care ne-o livrăm zilnic, ca să ne ascundem de nişte mici adevăruri inconfortabile, despre noi. De fapt, cred că nici o fiinţă nu e atât de slabă, încât să nu poată renunţa, măcar de probă, la tabieturile care o ţin în loc. Cum renunţarea totală e eminamente un experiment personal, ce ţine de propria voinţă şi de adaptarea la un alt fel de viaţă, v-aş sugera să încercaţi. E posibil să vă placă ce obţineţi şi e posibil să daţi peste un om mai reuşit, exact cel care sunteţi de fapt.