Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Au stârnit multe și puternice proteste, afirmațiile necugetate ale lui Niculae Bădălău, care nu pot fi calificate decât ca grosolane jigniri la adresa conaționalilor nostri de peste hotare și a familiilor lor, trăitoare aici, între granițele statului nostru national, unitar, suveran și independent. Din păcate, nu este pentru prima oară când asemenea mitocănii sunt debitate cu aroganță și răutate de către personaje care s-au aflat sau se mai află în organisme de conducere ale PSD, așa cum a fost și cazul lui Ioan Rus, la acea vreme deținător al unui important mandat pe linie de partid. Fapte absolut regretabile care, să o recunoaștem, se află într-o ireconciliabilă contradicție cu orientările programatice ale acestui partid, dar care au fost exploatate,de către adversarii săi politici și folosite ca muniție pentru niște așa-zise contra-ofensive. Acțiuni propagandistic- maniplatorii care, nici ele, nu se înscriu pe coordonatele civilizației și ale bunului simț.
Înțeleg,așadar, motivele pentru care personalități marcante ale PSD au ținut să se delimiteze, în mod public și categoric, de afirmațiile senatorului Nicolae Bădălău. Și, chiar dacă acesta a prezentat scuze celor pe care i-a jignit atât de grav, nu cred că discuția poate fi încheiată aici. În fapt, dacă ne gândim mai bine, o discuție despre ce este diaspora românească și despre modul în care conaționalii nostri de peste hotare se poziționează în raport cu realtățile din țară, este foarte necesară. Asta cu atât mai mult cu cât, la o analiză atentă și nepărtinitoare, vom observa că există,deopotrivă, tendița de a supralicita, în bine sau în rău, ceea ce fac românii din diaspora, ca și modul în care unii sau alții dintre ei se poziționează față de cursul evenimentelor de acasă.
Cunoaște, de exemplu, o largă și asiduă circulație ideea că, prin banii pe care îi trimit acasă, românii din diaspora țin în spate societatea românească și că, dacă, Doamne ferește!, asemenea finanțări ar înceta, am intra faliment. În replică, s-a venit cu demostrația că, oricât de mari ar fi sumele intrate în conturile famiiilor celor pelcați la muncă afară, aceste sume, ele nu pot compensa veniturile pe care le scot afară multinaționalele, fără a-și achita, nu puține dintre ele, taxele datorate statului roman. Antiteză pe care și eu o consider ușor forțată, fiidcă nu există și nici nu poate exista, o relație de compensare între cele două cazuri. Este foarte adevărat că, odată intrate în țară, adică în bugetele familiilor care au copii sau rude la muncă peste hotare, aceste sume intră în circuitulpublic, dar asta nu înseamnă, automat, că mie sau altuia ca mine, adică pe cei care nu avem rude ,,afară’’, diapspora ne asigură finanțarea coșului zilnic.
O altă idee, cu care de data aceasta , trebuie să fiu de accord este aceea că, plecând în lumea largă, conaționalii nostri au posibilitatea să își lărgească orizontul de cunoaștere și să învețe, în direct, marile lecții ale democrațiilor avansate. Să fie, deci, buni români care gândesc și se comportă la fel ca europenii sau ca americanii. Lucru foarte frumos și care nu poate decât să ne bucure. Am avut ocazia să discut cu mai mulți conaționali aflați într-o asemenea situație și mă bucur văzând că, în mare parte, aceștia au asimilat normele și modelele civice din statele în care se află. Modele și norme pe care, la rândul lor, doresc și se străduiesc să le facă cunoscute celor din comunitățile din care provin. Drept pentru care susțin cu toată convingerea că asemenea oameni ar trebui să revină acasă și să se implice în dezvoltarea comunităților din care au plecat sau acolo unde consideră că pot pune umărul la dezvoltarea țării lor.
Tot la fel de adevărat, este însă, și că tot din comunități românești din diaspora provin niște indivizi certați cu civilizația și cu buna cuviință elementară, printre care se află cei care au agitat tăblițele cu ,,m…e PSD’’sau au scandat alte sloganuri care îndemnau la violență verbală și nu numai. Reprezintă,oare, asemenea personae sau grupuri, adevărata voce a diasporei românești?Sunt caracteristice și definitorii manifestările lor pentru modul în care simt și gândesc comunitățile românești de peste granite?
După cum era de așteptat, un subiect extrem de sensibil, care a generat unele controverse este votul românilor din diaspora.Vot care, și la europarlamentarele și la alegerile prezidențiale din acest an, a contat foarte mult în balanță. Nu am de gând, în nici-un caz, să discut dacă și în ce măsură românii din diaspora au avut sau nu au avut dreptate dându-și, într-o incontestabilă majoritate, votul pentru anumite partide, respectiv pentru un anumit candidat. Nu pot,însă, trece cu vederea o recentă intepretare, abuzivă, simplistă și, mai ales tendențioasă, care circulă în presa on line sub sigla unui respectabil canal mediatic. Pentru edificare, citez din texul cu titlul ,,Diaspora a câștigat alegerile’’ următorul pasaj pe care îl consider extrem de semnificativ :,,Implicarea diasporei în lupta cu un PSD care, timp de 30 de ani, ne-a învrăjbit, sărăcit și umilit, deschide o pagină a patriotismului tăcut, mărturisit prin faptele românilor de acasă și ale celor din afara granițelor’’.
Oricât m-aș strădui să evit raportări sau puneri față în față a acestor alegații cu teza devenită obsesie pe care o susține președintele Klaus Iohannis—„PSD a fost o frână în calea dezvoltării României’’-, președintele proaspăt reales și înscăunat a cărui fotografie apare împreună cu materialul despre care discutăm, coincidența este frapantă. După cum sar în ochi oricărui om de bună credință, indiferent de opțiunea sa politică sau religioasă, minciunile crase care colcăie în text. Motiv pentru care pun următoarele trei întrebări: 1.Cade și decizia guvernului Dăncilă, guvern PSD nu-i așa?, privind alocarea celor trei zile pentru ca diaspora românească să își exercite dreptul la vot, sub incidența acuzației de „învăjbire, sărăcire și umilință’’?; 2. Reprezintă măsurile luate de către guvernul Lodovic Orban, instalat cu puțin înainte de alegerile prezidențiale, prin care au fost desființate Ministerul Românilor de Pretutindeni și Institutul Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi’’, așezământ a cărui menire era cultivarea valorilor reprezentative al culturii și ethosului românesc în comunitățile noastre din străinătate, decizii menite să ,,deschidă o pagină nouă a patriotismului românilor din afara granițelor’’?;și 3. Cum apreciază diaspora aceste măsuri? Le cunoaște? Le aprobă, le dezavuează sau îi sunt pur și simplu indiferente?
Citește pe Antena3.ro
Opresc, deocamdată, aici discuția, dar insist pe idea că avem nevoie, cu maximă celeritate, de o nouă abordare, temenic documentată și degrevată de orice cabordare ideologic- partizanală și reducționistă, a problematicii diasporei. Abordare în lipsa căreia vor continua să circule și să fie exploatate, în interes strict politicianist, viziuni simplificatoare care nu fac decât să întrețină asemenea profund incorecte stări de neîncredere și des-solidarizare între românii de aici, de acasă și cei aflați peste granite.
Ceea ce, oricum am duce-o oricum a întoarce-o, tot război al românilor cu românii este!
