Amandoua fetitele Popescu au venit de la gradinita cu raie.
Domnul Popescu le-a dus imediat la dermatolog si, in aceeasi zi, s-a intalnit cu directoarea, o femeie tafnoasa, intre doua varste, care l-a invitat sa discute situatia cu calm, la ea in birou, nu de fata cu copiii si educatoarele. Directoarea a fost categorica: "Daca-i p-asa, sa stiti ca fetele dumneavoastra au adus raia. Si, va rog, nu mai faceti scandal, ca e jenant". "Mai, Ionescule - i-a zis Popescu directorului, cu care era prieten - tu ai fost la mine acasa, stii cat de curata e nevasta-mea, ce zici de cum mi-a vorbit tembela aia de la gradinita? Ca doar e raie, nu-i ceva de rusine, nu e sifilis. Pui corect problema si o rezolvi". Ionescu a fost de alta parere si Popescu si-a dat seama ca trebuie s-o lase mai moale cu prietenia dintre ei. Cat despre invitatiile la masa, aleluia, sa-l mai cheme si altii. "Domâle - a zis Ionescu - orisicat, nu vorbesti de raie ca neamul prost in gura mare. Te tine minte lumea, nu scapi de gura lumii toata viata". "Ce de dobitoci!", si-a spus plin de ciuda Popescu si si-a programat o audienta la Directia sanitara. Normal ar fi fost sa fie primit imediat, insa inspectorul a fost categoric: "La noi vin oameni cu cazuri serioase, asteptati-va randul". Popescu a incercat s-o convinga pe secretara ca in urmatoarele trei zile, daca nu se luau masuri, toata gradinita se umplea de raie. "Si dumneavoastra vorbiti cu glas tare de fata cu toti, despre faptul ca aveti raie in familie?", s-a mirat secretara. In mirarea ei era si o doza buna de repros, ca si cum raia se lua si prin telefon. "Mai, Lenuto - i-a zis Popescu nevesti-sii - ori eu sunt nebun, ori e ceva in neregula cu tara asta. E vorba de apa si sapun, nu de SIDA". "Pai, vezi - a facut sotia - ca pricepi care-i treaba, dar te prefaci ca nu. Jignesti oamenii, daca le ceri sa se spele". Inspectorul de la Directia sanitara gandea la fel: "Fiti mai discret, ce, vreti sa afle toata Europa ce-i la noi in casa? Noi nu raportam niciodata cazuri de raie. Paraziti, da, raportam. Dumneata, domâ Popescu, esti om destupat la minte, esti inginer, ai cunostinte superioare, stii ce eforturi face statul sa ne integram. Ce tot o tii cu raia asta a matale?! Fa-mi o sesizare pentru paraziti si luam toata gradinita la spalat." "Dar bine, omule, e raie, raie, asa a scris si doctorul in fisa de tratament". Inspectorul, care avea in mana fisa fetitelor, a dat din cap cu mult repros: "Esti inginer si nu stii sa citesti. Uite ce spune aici: paraziti. Sa vad eu ca scrie o data raie si-l mut pe doctor automat din tara, la sobolani si la gandaci". Ajuns acasa, la bloc, Popescu a lipit pe oglinda din lift un avertisment. "Atentie marita, in cartier s-au semnalat cazuri de raie". Si a semnat "In cunostinta directa de cauza, vecinul dvs., C. Popescu". Dupa un ceas, cand a coborat sa ia o paine, biletul era tot acolo, lipit pe oglinda, numai ca disparuse cuvantul raie. Fusese taiat cu obida cu negru si deasupra cineva, o persoana cu o mana delicata, mazgalise gripa. La intoarcere, in loc de gripa statea scris cu litere de tipar BATATURI, o sageata indreptata spre un nou bilet dovedind interesul celui care operase a doua modificare: "Tratam la domiciliu impotenta, reusita garantata, s-a dat si la televizor."Citește pe Antena3.ro