Am ales până am cules! Șoșoacă și SOS ne vor reprezenta în Parlamentul European

Mi se va spune că Diana Șoșoacă nu are un discurs la nivelul standardelor democrației europene și că, de fapt, discursul domniei sale se reduce la onomatopei și la invective. Vă contrazic în mod categoric și vă aduc aminte că, acum douăzeci și ceva de ani, filosoful Gabriel Liiceanu a proclamat că ,,dreptul de a huidui este un drept democratic’’. Drept care huiduiala nu mai atrage după sine și obligația de a aduce argumente pro și contra și, cu atât mai puțin, pe aceea de a propune ceva mai bun decât ceea ce ai huiduit. Că acest drept este rezervat numai unui anumit public nu mai este o noutate, fiindcă ne aducem bine aminte câte valuri de indignare au stârnit niște apelative- ce-i drept, cam…neprotocolare- cu care anumiți actanți politici s-au adresat unor alți actanți de pe baricade adverse.

 Iar dacă tot am deschis discuția despre cota de reprezentativitate, la scară națională, a proaspetei europarlamentare Diana Șoșoacă și a partidului său, va trebui să ne aducem aminte de atât de adevărata idee formulată, cam tot acum două decenii, Corneliu Coposu:,,Ca și în alte dăți, calitatea umană a celui ales va arăta gradul de educație al celor care l-au ales’’.

Bine spus „ca și în alte dăți”! Să ne mai aducem, de pildă, aminte cu câtă frenezie a circulat , acum douăzeci de ani, dihotomia „Traian Băsescu-popularul versus Adrian Năstase-arogantul!” Clișeu propagandistic folosit la  la alegerile prezidențiale și care exprima baza de masă a  lui Traian Băsescu. Adică președinte care este „unul de-ai noști’’, om popular nevoie mare, cu vorbă deșuchiată și cu paharul la gură. Portret robot în care se regăseau și își luau revanșa un numeros segment al corpului electoral. Cât ne-au costat, ca țară, cei zece ani de dublu mandat prezidențial al celui numit și Amiralul Dezastrului Național, acesta este un subiect pe care  nu sunt deloc puțini cei cărora nu le este deloc plăcut să  îl redeschidem. Așa după cum nu este, totuși, fără rost să discutăm și despre cum ar fi arătat România dacă, în 2004, Adrian Năstase ar fi fost ales președinte.    

 Revenind la subiectul propriu-zis al acestor notații. Trebuie să spun că,de data aceasta, adevărul sever anunțat de Corneliu Coposu se confirmă și în ceea ce o privește pe Diana Șoșoacă.Personaj în care se regăsesc, iși exprimă frustrările și se eliberează de complexe și de frustrări o deloc mică parte a colectivităților urbane și rurale. Care, în țipetele și în potopul  de vulgarități  și de ocări debitate în cascadă de către acest personaj își iau revanșa și își freacă mâinile cu satisfacție: „Bine le-a mai zis! Așa le-aș fi zis-o și eu dacă eram în locul ei’’.

Să nu uităm, însă, că nu numai Diana Șoșoacă și partidul său au trecut pragul pentru a intra în viitorul parlament european, ci umăr la umăr cu AUR. Tot un partid de extremă dreaptă care, și el, a confiscat și a denaturat discursul despre suveranitate națională, manipulându-l în interes de grup și, cu certitudine, împotriva Interesului Național al României Europene și Euroatlantice. Interes Național pe care, de când România este stat membru al Uniunii Europene, l-au promovat și apărat, în adevăratul, singurul înțeles al cuvântului, distinși europarlamentari pe care suntem bucuroși să îi regăsim și în viitorul for al Uniunii Europene.

 Rămâne, așadar, de văzut cine vor fi considerați  adevărații purtători de mesaj al României Europene în noul Parlament European, precum și cine și cum va alege între aceștia și logoreea extremist-populistă a AUR și SOS. Întrebare pe care- păstrând proporțiile și schimbând ceea ce este de schimbat- și-o vor pune, cu siguranță, și alte state membre ale uniunii între ai căror europarlamentari se află cadre de nădejde ale extremei drepte.