Diversiunea cu sportivii

In discursul tinut diplomatilor romani, convocati la Bucuresti pentru scolarizarea anuala, presedintele Traian Basescu s-a referit la un moment dat la desecretizarea dosarelor sportivilor. Daca am trai in Germania, am spune ca presedintele a incercat o diversiune stangace.

Cum traim in Romania, tara a analfabetismului civic in special si a analfabetismului pur si simplu in general, diversiunea a prins.

Presa fatucelor si a gugustiucilor s-a napustit asupra noii halci de senzationalism ieftin, aruncata de un politician care stie cat de usor sunt de dus de nas cei din media.

Napustite sa rupa din halca bucati cat mai consistente si sa le hapaie cu zgomot, ziarele si televiziunile n-au observat ca: intre diplomatii romani si desecretizarea dosarelor sportivilor nu era nici o legatura; problema desecretizarii acestor dosare e absolut falsa, deoarece sportivii nu sunt pe lista functiilor si demnitatilor asupra carora Legea cere ca CNSAS sa se pronunte.

Daca CNSAS nu are dreptul legal de a se pronunta in chestiunea dosarului unui sportiv, de ce s-ar pune problema desecretizarii?

Noua diversiune urmeaza alteia, mai dihai. Decizia CSAT de a desecretiza dosarele ierarhilor si sefilor de culte. Dat fiind ca ierarhii si sefii de culte nu trebuie verificati la Declaratia pe proprie raspundere, desecretizarea dosarelor acestora nu e o prioritate.

Prioritatea o reprezinta desecretizarea dosarelor presedintilor, a membrilor guvernului, a consilierilor prezidentiali si, in general, a persoanelor care iau decizii in statul roman si, in plus, sunt platite din banii contribuabililor.

A celor care, potrivit Ordonantei de urgenta din 22 februarie 2006, trebuie verificati de CNSAS cu prioritate pentru a se vedea daca declaratiile lor pe proprie raspundere, ajunse la Colegiu din 27 martie 2006, corespund adevarului din dosare.

Or, sfidand Decizia CSAT din 24 iulie 2006, SRI, SIE, MApN, Ministerul Justitiei si MAI n-au catadicsit sa desecretizeze pana la 30 august 2006 decat dosarele persoanelor trecute la litera b in lista de demnitati si functii stabilita de Ordonanta de urgenta din 22 februarie 2006 si de Legea 187 din 1999.

In consecinta, desi CSAT ordona acestor institutii termen-limita de desecretizare a dosarelor celor care ocupa demnitati si functii consemnate in lista de la a la f - de la presedinte pana la primari - ziua de 30 august 2006, la CNSAS au ajuns doar dosarele parlamentarilor.

De ce nu s-au desecretizat, potrivit Deciziei CSAT si Ordonantei de urgenta, dosarele presedintiei, ministrilor, consilierilor prezidentiali, directorilor Serviciilor Secrete, prefectilor si primarilor?

Pentru ca exista un interes politic limpede, indiscutabil ca anumite dosare - ale ministrilor, ale consilierilor prezidentiali - sa nu fie desecretizate acum, cand atentia presei si a opiniei publice e concentrata pe Dosariada.

Buni cunoscatori ai presei si ai opiniei publice autohtone, Marii Sforari spera ca la un moment dat subiectul va trece in plan secund. Fie prin ostenire, fie prin nascocirea unei noi lupte impotriva a ceva.

Prin laboratoarele de manipulare a romanilor se cauta cu disperare o noua tema care, lansata in opinia publica, gratie si complicitatii trusturilor de presa mafiote, sa umbreasca tema deconspirarii.

Spun, se cauta cu disperare, deoarece tema luptei impotriva coruptiei, lansata si cultivata tot ca diversiune, nu mai poate fi reincalzita.

Pana atunci, se incearca abaterea atentiei de la tinerea la secret a dosarelor unor demnitari prin manevre batatoare la ochi cum ar fi decizia de desecretizare a dosarelor inaltilor ierarhi sau promovarea dezbaterii privind dosarele sportivilor.

Si preotii, si sportivii se constituie in subiect de maxima curiozitate pentru opinia publica. Stiind aceasta realitate, Marii Papusari i-au aruncat in gura lumii.

A lumii romanesti, desigur, care inghite prosteste tot ce i se da, fara sa se intrebe daca nu cumva s-ar putea intoxica. Si ne mai miram ca in Romania ultimilor 16 ani au fost posibile mineriadele!