Dizeuzele cu neuron

"Toata viata mea n-am putut sa scuip, nici sa injur, nici sa divortez. Si-acum vine Boc si-mi taie pensia?!" – au fost cuvintele unui batran ofiter roman indignat. Sentimentul datoriei, respectarea ordinelor ii fac pe angajatii din structurile militarizate sa aiba un comportament modificat si in viata civila, cea la vedere.

Poate ca asa se explica reactia unora, precum Andrei Plesu sau a altor intelectuali in serviciul puterii care au scaldat-o sau au tacut la afirmatiile aiuritoare ale presedintelui Basescu referitoare la Regele Mihai si maresalul Antonescu.

Pentru unii nu pare a fi doar expresia unei promiscuitati morale, a unei curvasarii intelectuale, ci pur si simplu disciplina asumata pana la capat. Pentru Tismaneanu – istoricul, cel care si-a renegat tatal doar pentru ca Basescu avea de bifat condam­na­rea comunismului, reactia a fost predictibila, insa pentru Tismaneanu – evreul, ca si pentru alti intelectuali ghedesisti care si-au construit cariera si bunastarea mai degraba pe apartenenta la aceeasi etnie, tacerea e stranie. Si in cazul lor, gradul sa fi batut memoria sangelui? Amintirea Holocaustului sa fi incetat sa-i mai tulbure pentru ca prezentul cazon e mai profitabil?

Nu putem sa ne prefacem ca pogromul de la Iasi si masacrul de la Odessa nu au existat. Daca pe noi, romanii, inca ne doare, ei de ce tac, de ce sunt evazivi intr-un caz in care ar trebui sa nu aiba nici o ezitare?... Doar Radu F. Alexandru a fost limpede, numai ca reprosul sau pare sa fi fost unul calculat, legat de incercarile de a deveni seful comunitatii evreiesti din Romania, prin gestul sau adaugand o pagina ce va cantari greu la viitorul dosar de candidat.

Grotesc peisajul intelighentiei romanesti: istorici parati, profesori universitari ce bat din calcaie, filozofi ce toarna laude baloase in paharul presedintelui, scriitori si ziaristi trompete de partid... Ieftini ori acoperiti cu simtul datoriei ofiteresti, ei sunt dizeuzele intelectualiste ale marelui cor al profitorilor.