x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

„Doamne, fă-i nemuritori pe părinţii care mor!”

0
Autor: Florin Condurateanu 05 Noi 2020 - 07:10
„Doamne, fă-i nemuritori pe părinţii care mor!”


„Fă-i mai tineri decât noi, plini de boli şi suferinţi ne întoarcem în pământ, Sărut-mâna, tatăl meu, sărut-mâna, mama mea, eu sunt cel ce va urma!”. Teribila rugă a lui Adrian Păunescu nu s-a putut îndeplini chiar în cazul lui, al Poetului. S-a stins acum zece ani, el care a fost în orice o văpaie, care i-a adus pe cei din jur la punctul de fierbere etern ca şi el. El, care prin trăirile sufleteşti ardea până la scrum, s-a ridicat prea devreme la Cer, la doar 67 de ani. El, vâlvătaia, a avut inima aşa de şubrezită încât aceasta s-a stins ca o candelă rămasă fără sfântul untdelemn. Câtă poezie genială ar fi născut Adrian Păunescu dacă soarta i-ar mai fi dăruit câţiva ani. La patul de la Terapie Intensivă, cu pompare de oxigen în plămâni, cu perfuzii pe ambele braţe, Adrian Păunescu i-a dictat lui Andrei ultima lui poezie, încheind o operă uriaşă cu versul-rugăminte: să-i dea soarta încă viaţă, ca să vadă „minima dreptate pentru ţara mea”! „Primăvară care-ai fost, nu veni, n-ai niciun rost, poți să pleci, suntem reci, iarnă ni-i pe veci” şi cuibul le e stricat la streşini, ia-ţi primăvară cocorii imigranţi şi te du! „Eu vin la nunta ta, iubito, şi nu voiesc nimic să-ţi cer, dar roagă-ţi naşii să mă lase să-ţi cânt din uşă leru-i ler. Colindător fără de casă, colindător fără noroc, un strop de vin şi-un strop de pâine, îţi cânt şi-apoi o iau din loc”! L-am întrebat pe Adrian Păunescu în emisiunea mea de la Antena 1 dacă ar putea să-și aleagă altă perioadă de istorie care ar fi aceea. Mi-a răspuns spre neuitare: „Aş vrea să fiu pământul care s-a prins de ghetele ţăranilor români care mergeau pe lângă căruţele lor cu familia spre Câmpia Blajului să voteze Unirea!”. „Mihai Viteazul intră-n catedrală şi are harta Daciei în mâini, într-însul Burebista se răscoală, și-apoi pe vatra lor se nasc români!”. 

 


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de