Doliu naţional cu lăutari

Minele Zegujani şi Husnicioara din Munţii Mehedinţilor au vărsat afară 1.000 de mineri. Afară este iunie şi au înflorit teii. Mireasma teilor ar putea să bucure şi să lumineze chipurile minerilor, învăţate cu întunericul şi praful înecăcios de cărbune. Chipurile rămân însă întunecate, identice cărbunelui. Motivul?

De azi sunt şomeri. Săptămânal, şomajul îşi umflă coloanele cu profesii diverse şi nefericiri comune. Şomajul, sinonim foamei, este o pecingine. Ce este atunci recesiunea pe care a anunţat-o şeful statului? Recesiunea este un doliu naţional, plânsul mut al unui popor care simte prăbuşirea în hău.

Păi parcă ieri, la iniţiativa domnului Băsescu, în tripla sa calitate de preşedinte, premier şi negociator-şef, România a fost înhămată la un împrumut astronomic tocmai pentru a evita recesiunea? Cele 20 de miliarde de euro la care s-au mai lipit alte 6 miliarde de euro, împrumut făcut pe şest, desenau un viitor ferice, avânturi economice, sânge năvalnic în instalaţii.

Iată că banii împrumutaţi de guvernul Băsescu au început să fie păpaţi de acelaşi guvern Băsescu fără nici un efect în burţile amărăştenilor. Mai mult, experţii de afară, inclusiv cei de la FMI, încep să-şi pună întrebări în legătură cu capacitatea României de a-şi achita datoriile. Cei desenaţi cu argint la tâmple, acomodaţi gastronomic cu ciorba din tacâmuri de pui şi delicatesurile din adidaşi de porc vreme de 25 de ani pentru o datorie externă de trei ori mai mică, ştiu preţul acestei aventuri şi se cutremură.

Alţii, indiferenţi cu totul la deciziile de la Bucureşti, habar n-au de împrumut, nu ştiu mai nimic din deciziile cârmuirii şi reacţionează eventual ca ardeleanul care se aşază în tren pe o piuneză, se ridică, vede că-i o piuneză şi şi-o înfige la loc în fund cu concluzia "dacă trebe, trebe".

Este însă doliul naţional chiar naţional sau reverul unora este păzit de expresiva pănglicuţă neagră? Duminică, de pildă, în Prahova mea natală, sub Muntele Zăgan de la Cheia a fost petrecere mare, mare, mare. Sutele de petrecăreţi, mulţi dintre ei sosiţi cu jeepuri de la Bucureşti, o aveau în frunte pe fragila fostă miss Roberta Anastase, lider PD-L şi al treilea om în stat.

Numitorul comun al adunării cu grătare şi udătură din belşug, ţinută în locul botezat de ţărani Poiana Vacii, a fost obligativitatea posesiei carnetului pedelist. Ce-au sărbătorit oamenii ăştia, Dumnezeu poate şti! Să fi sărbătorit recesiunea care tocmai fusese proclamată de preşedintele Băsescu?

Să-şi fi înecat amarul pentru că unele localităţi n-au realizat scorul impus pentru "independenta" EBA, cu toate că domnişoara Roberta personal s-a aşezat în vârful coloanei de camioane care au adus de la Bucureşti pliantele, afişele, sacii cu tricouri verzi pictate cu surâsul buzat al mezinei?

Înţeleg că furia "independentei" a fost mare, iar Roberta, cu toate sforţările ei politice, riscă excomunicarea. Să fie şi motivul pentru care şefa Camerei Deputaţilor n-a figurat între invitaţii de la Restaurantul Pescăruş, unde preşedintele a dat de băut la toată lumea bună din PD-L, marcând intrarea în politică "pe picioarele ei" a celui de-al doilea Băsescu, doldora de carte şi cu mintea îndelung "odihnită"?

Nu ştiu. Poate că la această petrecere, parte integrantă şi ea a doliului naţional, o fi fost şi frumoasa mea conjudeţeană, dar mai pitită, mai la masa din colţ, cu şoferii şi sepepiştii, nu - ferească Sfântul - lipindu-şi scaunul de cel al Elenei Udrea, femeia care a făcut din turismul către meleagurile carpatine buricul magnetic, perforat de cercel, al universului.

Şi fiindcă veni vorba despre viguroasa erecţie a turismului, excitat cu vreo şapte sute de milioane de euro, specialiştii prognozează o "invazie" de 20.000 de turişti străini pe Litoralul românesc în tot sezonul estival. De vreo zece ori mai puţini decât vin la Balatonul unguresc într-o lună. Sunt ţări care n-au minister al turismului şi nici măcar ministru de excursii. De unde interesul scăzut şi insultător?

N-au văzut ei popoul doamnei Udrea cocoţat pe cal? N-au văzut-o gâfâind după o minge azvârlită plictisit peste fileu de Ilie Năstase? Recesiunea, bat-o vina! Recesiunea asta cu chefuri până la ziuă şi lăutari care cântă "fetele mele, fetele mele/preşedinţi croiesc din ele". Recesiunea care, înaintea alegerilor din toamnă, îl va face pe preşedinte, revenit brusc la îndatoririle strict constituţionale, să spele puntea cu Boc şi să-l zvârle rechinilor. Ce dracu', mai trebuie să fie şi cineva vinovat!