Duminici fara limita - Prajitura cu visine

Mama facea mancare duminica dimi-neata. Mama face si acum mancare duminica dimineata. Imi place sa o privesc. E atata frumusete in misca-rile ei in jurul aluatului pentru prajitura. Va fi cu visine. Stiu asta dupa privirea mamei.

Mama facea mancare duminica dimi-neata. Mama face si acum mancare duminica dimineata. Imi place sa o privesc. E atata frumusete in misca-rile ei in jurul aluatului pentru prajitura. Va fi cu visine. Stiu asta dupa privirea mamei. Pentru prajitura cu stafide are alta privire, pentru cea cu coacaze o alta, si asa mai departe. Privirile acestea iti justifica zilele de luni, de marti, de miercuri, de joi, chiar si de vineri sau sambata. Privirile acestea isi au rostul lor. Iti justifica viata.

Eu nu stiu sa fac prajituri. Dar mi-as dori ca, intr-o zi de duminica, sa-i pot face mamei o prajitura cu visine. Insa mancarea, nu-i asa, este mai mult treaba rubricii bucataria de week-end. Veti citi acolo despre mirosul imbietor al visinelor dolofane, ce plutesc in siropul visiniu-transparent... Si iata cum, visina si siropul se pot transforma in senzuala poezie. Si iata cum, ceva dulce-dulce ne va curge prin venele amortite de ianuarie ce tocmai a trecut. Ne-a prostit in fata cu caldura lui primavaratica, ca o fecioara la balul din cartier, ca un clopotel deloc argintiu. Poate ca nici februarie nu e mai prejos si poate ca, intr-un impuls primitiv, isi pregateste borcanele cu gem de struguri. De altfel, februarie s-a anuntat deja nonconformist: premiile Oscar vor fi fara eticheta, in premiera, iar petrecerea dupa decernare va fi animata de bucatari care vor gati printre invitati legume proaspete cu ghimbir si usturoi. Cat despre oameni, se transforma in prajituri, contopindu-si asa cum pot siropurile. Ce prajitura v-ati dori sa fiti astazi? Dar ieri? Ieri prajitura de ninsoare, ca tot au curs fulgii lin pe geamurile redactiei.