Dur, dur, d’etre Francais

Insusi ministrul de Interne, prezidentiabilul din 2007 Nicolas Sarkozy, a calcat in aceleasi strachini in care calca de obicei Le Pen, socand pana in punctul de a fi catalogat drept "Sharon-ul Frantei", aluzie la vizita facuta de premierul israelian, Ariel Sharon, la locurile sfinte musulmane, care a declansat ultima Intifada. Catalogandu-i pe acesti francezi din suburbii drept oameni de nimic (racaille), el n-a facut decat sa puna paie pe focul mocnit al unei situatii sociale explozive.

Motorul Europei da rateuri. Franta se confrunta de doua saptamani cu violente nemaivazute in vremurile moderne, iar lumea intreaga se grabeste sa caute motive si sa dea verdicte. In era Internetului, persoane mai mult sau mai putin interesate de subiect comenteaza pe forumuri de discutii tot ce le trece prin minte referitor la tema zilei. Cineva se intreba de ce nu sunt expulzati mai repede imigrantii astia agitati, care "poarta peste tot hainele lor cretine din tarile din care au venit, isi bat joc de apartamentele pe care le inchiriaza, nu sunt in stare sa invete limba tarii in care traiesc si tin cu dintii la religiile lor criminale".

Chiar asa? Ce-i cu oamenii astia, plecati de-acasa acum niste ani buni, deveniti cetateni francezi, dar neadaptati la societatea moderna si dezvoltata care-i gazduieste? Ce i-a apucat dintr-o data sa iasa in strada si sa dea cu pietre si cocteiluri Molotov, razbunandu-se pe societatea care le-a oferit o viata mai buna decat cea pe care le-o daruise Dumnezeu la ei acasa?

O tara care nu recunoaste ca are minoritati nationale si care-si trateaza toti cetatenii ca pe francezi ar trebui sa recunoasca faptul ca a esuat in politica sa sociala. Aceeasi tara, acum o jumatate de secol, ii incuraja pe acesti minoritari, transformati in timp in cetateni ai Republicii, sa vina sa se instaleze in Hexagon, pentru ca-i privea ca pe o profitabila mana de lucru. Fara a se gandi ca poate societatea insasi nu era pregatita pentru acest pas. Nu de putine ori, francezii au fost acuzati de antisemitism, rasism si intoleranta. "Neminoritarii", dar, cu siguranta, cetatenii francezi de mana a doua de azi, adica exact cei care ies acum in strada, se confrunta cu somajul, izolarea in cartiere marginase si blocuri cu chirie ieftina, fiind de multe ori tratati drept delincventi. Imaginea lor in mass-media este sinonima cu mizeria si delictul. Tinerii proveniti din aceasta lume, care-si cauta de lucru in marile orase, aproape ca nu mai indraznesc sa spuna unde locuiesc, pentru a nu primi stampila de rau-famati. Liderul extremei-drepte, Jean-Marie Le Pen, se bucura de procente generoase inca in zone ale Frantei in care aceasta mana de lucru straina este mai numeroasa si acum iese la rampa, afirmand ca "Franta este atacata de hoarde straine". Le Pen vrea nici mai mult, nici mai putin decat retragerea cetateniei celor care iau parte la violentele urbane din Franta, nefiind demni de aceasta. Dar uita ca tinerii care sunt acum in strada inarmati cu cocteiluri Molotov s-au nascut in Franta din parinti veniti in special din tarile maghrebiene.

Insusi ministrul de Interne, prezidentiabilul din 2007 Nicolas Sarkozy, a calcat in aceleasi strachini in care calca de obicei Le Pen, socand pana in punctul de a fi catalogat drept "Sharon-ul Frantei", aluzie la vizita facuta de premierul israelian, Ariel Sharon, la locurile sfinte musulmane, care a declansat ultima Intifada. Catalogandu-i pe acesti francezi din suburbii drept oameni de nimic (racaille), el n-a facut decat sa puna paie pe focul mocnit al unei situatii sociale explozive. Intr-un stat democratic, asa cum scrie la carte ca ar trebui sa fie democratia, un astfel de ministru si-ar fi depus demisia, vazand ce a declansat. Sarkozy nu a demisionat, ba, mai mult, coordoneaza masurile de contracarare a revoltei, mentinandu-si procentele intacte in sondajele de opinie. Nu ne-am mira ca, in ciuda "portofoliului" cu care s-a capatuit zilele acestea, Sarkozy sa castige alegerile prezidentiale din 2007. Pentru ca la urne vor merge acei francezi care acum cer fermitate la adresa "golanilor" din suburbii pe care mai ieri ii chemau sa le ridice gunoiul sau sa le taie carnea la macelaria din colt. Socati de violente si de cat de "dur, dur, dâ€™Ãştre FranIais" (dur, dur, sa fii francez) e in 2005, sunt pentru "fermitate" si pentru introducerea starii de urgenta, criticandu-si presedintele, pentru ca nu se implica mai mult. Si uita pentru moment de un Thuram, eroul din iulie 1998, care a dus Franta in finala Cupei Mondiale la fotbal, nascut in Guadelupa, care a spus ca el nu se simte "racaille", reamintindu-le conationalilor francezi ca intotdeauna trebuie sa te intrebi de unde vine raul, cand il constati. "Inainte de a vorbi de insecuritate, hai sa vorbim de justitie sociala", a spus Thuram. Traim cu totii un "mal du si"cle". E neadaptarea la bulversarile istorice.