Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ruperea cu mare bucurie a “lanţurilor” care îl legau pe Antonescu de USL a avut reacţii rapide. Gestul spectaculos al demisiei lui Călin Popescu Tăriceanu l-a luat pe “liberat” prin surprindere şi îl obligă la defensivă. O luptă pe mai multe fronturi care, potrivit istoriei militare, are puţini sorţi de izbândă.
În primul rând, Antonescu a deschis un front în interiorul PNL, dorind să stingă focul demisiilor, dar şi să obţină un nou jurământ de fidelitate, cu urgenţă, din partea parlamentarilor liberali. Crin rămâne în echipă cu “alde Orban” şi alţi cântăreţi de calibru intelectual dacă se retrag figurile marcante. Din interior este atent supravegheat şi de numeroşii absolvenţi ai colegiilor naţionale de informaţii şi apărare care au cheie dublă una la partid, cealaltă la unitate. Ştiind că ordinele nu se discută, Crin poate afla peste noapte că nu mai are “coledzi”.
În al doilea rând, Crin trebuie să se delimiteze prin lupte verbale de USL, să pună un zid al uitării între el şi partenerii de ieri. Desprinderea nu a fost atât de fermă încât să fie credibilă pentru alegători. Sfătuit de consilierii pe care nu-i are, liderul Crin îşi va ascuţi limba şi dinţii, pentru că alte arme proprii împotriva lui Ponta nu are. Va folosi ca şi până acum câteva teme, tocite deja de repertoriul băsist: Voiculescu, Antenele, partidele artificiale. Obsesiile lui Băsescu, transferate în arsenalul lui Crin, sunt deja vizibile şi arată limitele de exprimare ale candidatului la Cotroceni plecat de capul lui din echipa care îi asigura câştigul.
Al treilea front pe care este obligat să-l ţină deschis are ca adversari trupele lui Băsescu. Antonescu vrea să fie consecvent cu autoportretul desenat în perioada suspendării lui Băsescu din 2012 care i-a adus simpatia milioanelor de votanţi de la referendum. Vrea să păstreze cât mai mulţi dintre cei pe care i-a trădat, lăsându-le impresia că nu s-a schimbat. Oamenii se lasă însă greu prostiţi cu declaraţii antibăsiste de formă sau cu atacurile cu gloanţe oarbe lansate împotriva lui de la Cotroceni. Crin Antonescu a devenit pentru tabăra băsiştilor “pohta ce-am pohtit”. Au reuşit să spargă USL şi au primit pe tavă un cadou nesperat – un prezidenţiabil cu pedigree care poate să-şi anine de coadă tinicheaua dreptei.
Acest al treilea front este însă, evident, de mucava. Este pus pe hărţile de luptă afişate la vedere doar pentru a-l arăta cât de înconjurat este Crin de adversari, cât de bărbat şi de Napoleon poate fi. Băsiştii l-au luat în braţe cu mult înainte de “marea schismă”. Acum este o dragoste care nici nu mai trebuie ascunsă; amantlâcul este o uşurare şi pentru partiduleţele care se sforţau să procreeze in vitro un candidat. Deja reţelele de socializare băsiste, postacii plătiţi să inunde cu dejecţii articolele din Jurnalul Naţional lucrează de trei zile pentru Crin Antonescu.
Directiva după care scriu simbriaşii doamnei Udrea e clară: Crin e de-al nostru, băiat bun!
Citiţi comentariile la articol pe jurnalul.ro pentru a vedea că al treilea front de fapt nu există pentru autovictimizatul Crin.
