Mărturisesc sincer: câte probleme nerezolvate are această ţară, unele dintre ele absolut elementare, ultimul lucru la care mă gândeam este că politicienii români folosesc din greu psihotronica. Paranormalul e la mare preţ în cercurile înalte. Poate de aici şi anormalul ce domină copios România, în aspectele ei esenţiale.
Declar de la început că sunt un sceptic. Nu cred că practicile paranormale au vreun efect important. Din punctul meu de vedere, trebuie să crezi în astfel de teorii pentru a te lăsa pradă unor energii pozitive sau negative transmise de alţii. Ştiu că există şi accept faptul că sunt persoane capabile prin bioenergie să-şi ajute semenii să treacă mai uşor peste unele probleme de sănătate. Dar de aici până la formulele auzite zilele acestea, cu Mircea care a fost supt de Traian şi Aliodor, e cale lungă. Cel puţin pentru mine. Poate sunt un ignorant, poate în jurul nostru zburdă tot felul de fluxuri energetice. Pe care, ca nişte mici oportunişti, n-ar trebui decât să le canalizăm spre noi, pe cele pozitive. Şi spre adversari, pe cele negative.
Am citit sute, poate chiar mii de pagini privind activitatea serviciilor secrete. Invariabil, unul dintre capitole se referă la utilizarea psihotronicii în dorinţa acestor structuri speciale de a culege cât mai multe informaţii. De a influenţa o decizie sau alta. În ciuda acestor lecturi, rămân un reticent. Nu pot nega însă dreptul unor indivizi de a crede că, "prin forţa psihică, o persoană cu abilităţi deosebite poate rupe coloana vertebrală alteia, aflată la 10-15 metri distanţă". Am citat dintr-un specialist român în astfel de probleme prezent recent la o emisiune televizată.
Să cităm câteva definiţii. Psihotronica e disciplina care studiază interacţiunile psihice la distanţă. Fie că e vorba de telepatie sau percepţie extrasenzorială - aceste aspecte ce stârnesc pasiuni enorme în dezbateri nu au fost demonstrate ştiinţific până în prezent. Asta nu împiedică apariţia a mii de persoane care pretind că pot face asta, a unui volum impresionant de cărţi de specialitate. Şi, evident, adepţii, care nu sunt nici ei puţini.
S-a spus tot timpul că serviciile secrete sovietice au stimulat foarte mult cercetările în acest domeniu. La Moscova există chiar un institutut de studii superioare cu acest profil. Cele mai sonore nume vin de la Moscova, inclusiv cei aflaţi pe teritoriul României. Despre ei se spune că au fost pregătiţi de KGB să influenţeze mintea adversarilor, să pătrundă cu forţa minţii în cele mai secrete fişete ale serviciilor adverse. Ori să provoace stări oribile unor persoane indezirabile Kremlinului. Tot în calitate de sceptic spun că fostul agent sovietic Litvinenko a fost ucis la Londra nu de forţa gândurilor negre ale lui Putin şi ale colegilor săi din serviciile de spionaj ruse. Ci de fiola de poloniu strecurată de un agent, cu nume şi prenume, care a îndeplinit o misiune cât se poate de clară pentru asasinarea defectorului din Marea Britanie. Exemple de acest gen pot continua cu duiumul.
S-a vorbit în presa română şi despre faptul că sinuciderea miliardarului Anghelescu, sponsorul lui Traian Băsescu din 2004, ar fi fost o consecinţă directă a influenţării psihicului acestuia. Că Traian Băsescu ar fi ordonat acest gen de atac psihotronic asupra celui care devenise prea incomod. Să creadă cine poate aşa ceva. Eu nu.
Teoria spune că prin acţiune psihotronică se poate efectua controlul psihic al minţii, de la distanţă. O fi cum zic domnii aceştia care propovăduiesc astfel de idei. Ceea ce încerc eu să spun este că posesorul unui psihic robust, al unei educaţii sănătoase şi al credinţei în Dumnezeu nu pare a fi vulnerabil în faţa unor astfel de atacuri. Persoanele cu un psihic labil, excesiv de emoţionale, insuficient educate, ezitante şi predispuse la acceptarea unor teorii nedovedite ştiinţific sunt, cel mai probabil, victimele perfecte.
Respect dreptul familiei Geoană de a invoca atacuri energetice în confruntarea finală cu Traian Băsescu. Imaginile cu Aliodor Manolea, arma psihotronică din Vaslui a preşedintelui ţării, nedezlipit în toate confruntările de clientul său, par să dea credibilitate afirmaţiilor. Mai ştiu însă că protecţia divină este scutul suprem la care poţi apela în momentele de cumpănă. Îţi redă echilibrul psihic, încrederea de care ai nevoie. Şi speranţa că cineva, acolo sus, în care crezi, te apără.
Anticipând atacurile cu energie negativă din partea oamenilor preşedintelui, Mircea Geoană se putea întări serios pentru confruntare. Cu o condiţie. În loc să meargă noaptea la "malefic" înaintea dezbaterii finale, să fi mers la "modelul său moral", Patriarhul Daniel. Ar fi crezut şi astăzi că harul dumnezeiesc l-a făcut preşedinte al României.
Aşa, va rămâne toată viaţa cu întrebarea: "Cine dracu' m-a pus...".
Citește pe Antena3.ro