Unora comunismul li se potriveste perfect, sunt nascuti pentru o viata sub dictatura. Altora le prieste societatea de piata, au vocatia luptei si a castigului. In toate epocile si in toate organizarile sociale au existat oameni care s-au simtit destinati acelor epoci. Mai mult chiar, le-au creat, le-au impus reguli care-i avantajau. In istorie, ei conteaza ca personalitati de reprezentare.
Ce nu spun cartile de istorie si, in general, nici cunoscatorii evolutiei sociale e ca dintotdeauna au existat nu numai indivizi, ci si multimi intr-un total contratimp cu lumea in care au fost obligate sa se nasca si sa moara. Oameni si multimi pentru care ar fi fost sa functioneze alte organizari decat acelea cunoscute pana azi, dar care ori au inmugurit intr-un veac sclavagist, feudal sau burghez si n-au avut forta sa se impuna, ori inca n-au fost imaginate de om. Nu e vorba despre asa-numitii inadaptabili, a caror nepotrivire cu mediul intereseaza niste pricini individuale, ci despre adevarate clase cu structuri spirituale deosebite de ale claselor majoritare.
Exista psihologii adunate, care se cheama colectivitati, si psihologii risipite, care daca s-ar aduna ar veni in istorie cu un tip de organizare profund deosebit de cele cunoscute. Cu decenii in urma, formula "om al epocii sale" era supremul elogiu adus liderilor ideologici si comunismului. Ca si cum liderii lumii capitaliste nu erau si ei tot oameni ai epocii lor. Se spune ca omenirea nu se indreapta catre un undeva prevazut de gandirea prezentului, ceea ce e de acceptat. Ne indreptam spre un incotro fara nici o definitie. Dar daca privim in urma si in jurul nostru, constatam ca, in paralel cu tot ce acum trece drept adjudecat de istorie, au existat neluate in seama categorii umane ignorate, respinse sau pedepsite, pentru ca se nascusera cu o gena rara in plus. Fiecare din noi a cunoscut persoane anatomic asemeni noua, dar care sufleteste nu se aliniau in nici un chip starii generale. Au si aceste persoane separate suflete-pereche, dar unde se gasesc pe planeta aceste suflete-pereche nu stie nimeni. Ideea e ca, pe langa aur, platina si uraniu, precis ca mai exista si alte materii pretioase de care omenirea ar avea mare nevoie, insa nu le-a venit vremea. Nici n-o sa le recunoastem daca ne ies in cale, ca materie pretioasa si rara, pentru ca nu seamana cu nimic din ce cunoastem. Tot asa exista si alte stari ale materiei spirituale, aici pe pamant, la care inca n-am ajuns cu intelegerea. Exista, desigur, oameni cu a caror minte, altfel orientata decat mintile imensei majoritati, omenirea n-are ce face. Spinoza, observa un scriitor de acum un secol, era slefuitor de diamante si tot orasul il credea geamgiu.