Traian Basescu se va intoarce la Cotroceni. Nu-i absolut nici o surpriza. Dincolo de stupoarea oamenilor normali la cap, votul rusinos al Curtii Constitutionale era de asteptat. Doar naivii incurabili puteau sa-si inchipuie ca va urla constiinta brusc in purtatorii de robe purpurii. Sau ca ar putea vreodata, in tara asta, sa prevaleze argumentele rationale. Traim intr-o minciuna perena. Dam puterea deciziei supreme-n stat unor decrepiti ratati profesional, santajabili, handicapati si/sau bolnavi psihic. Platim o armata de functionari, dar n-avem doua institutii care sa ne socoteasca la fel. Abaterea de-un milion de oameni e considerata acceptabila. Zici ca-i marja de eroare. Suntem vreo 15 milioane de majori traitori aici, atatia am mai ramas, dar ne numaram peste 18 pentru stabilirea cvorumului. Ne-nghesuim cu mortii pe liste, dar nu-i miscam de acolo, sa nu care cumva sa stricam aritmetica (euro)parlamentara. Ne umflam patriotic muschii, dar functionam smeriti pe baza de firman decizional de la |nalta Poarta. Suntem, cu acte si fapte, o colonie. Unde stapanii externi joaca tontoriul, serviciile secrete executa ordinele si poporul (poreclit) suveran inghite tot.
Politic vorbind, decizia de azi consfinteste un grandios esec politic al conglomeratului numit USL. A preluat majoritatea parlamentara si guvernarea, a castigat localele triumfal, a pornit ca din pusca actiunea politica a suspendarii/demiterii, a continuat pana la un punct in ritm de ceas elvetian, a avut totul in mana si s-a speriat de oportunitate. La primele stranuturi externe, si-a dat chilotii jos si s-a asezat cu demnitate-n pozitia de sex oral. Liderii sai au girat, pe semnaturile lor, impunerea externa a cvorumului pentru o larga consultare populara unde nu era nevoie de el. Tot ei au promis strainatatii ca nu schimba de pe functii camarila represiva a lui Basescu. Si, culmea, in tara unde respectarea promisiunii trece drept facultativa, chiar s-au tinut de cuvant. Au consfintit, de fapt, cu acte, cedarea de suveranitate. Pentru ca despre asta este vorba. Partenerii politico-militari ai Romaniei l-au vrut cu orice pret, din ratiuni care ne scapa (sau nu), pe Basescu inapoi la Palatul Cotroceni. Au dictat si voia lor s-a facut.
Extrapoland, esecul n-are doar parinti politici. E al unei intregi natiuni. Care, de secole, sta si inghite. I se schimba doar stapanii, din cand in cand, in functie de mersul evenimentelor istorice. Acceptarea resemnata e un soi de traditie populara. Suntem, in esenta, un tot; din pacate, neunitar, dar majoritar las. Mandria nationala e o expresie din cartile de istorie. Curajul e doar un cuvant din DEX. Am fost opt milioane juma' la referendum. Am votat, intr-o majoritate devastatoare pentru orice tara cu apa curenta la robinet, demiterea presedintelui. Iar acum tot noi suntem acuzati ca am fi fost partasi la o tentativa de lovitura de stat. Ne-nghesuim ca vitele-n staul, asteptand sa ne duca la taiere. Asteptam si acceptam. N-avem initiativa. Si, in definitiv, poate chiar ne meritam soarta...