Am visat ca e anul 1900, ca am din nou 20 de ani, insa si mintea mea de acum. Stiam tot ce avea sa urmeze, stiam cand vor muri oamenii pe care-i intalneam si ce avea sa se intample cu memoria si cu creatia lor ulterior, intre cele doua razboaie mondiale si in comunism. In vis mi se permitea sa-i conversez, sa ma bucur de ce vedeam si auzeam, dar nu sa-i si previn si sa schimb istoria.
De altfel, nici n-as fi fost crezut. Tot ce puteam sa prevestesc ar fi parut atat de improbabil, incat ori as fi fost luat drept un escroc, care isi face un nume profetind grozavii, ori as fi fost internat la casa de nebuni, sectia deliranti. In vis aveam in permanenta in preajma un inger invizibil, care-mi zicea "asta da" si "asta nu", fapt care simplifica situatia. Practic, nu aveam nici un castig, afara de spectacolul epocii trait in timp real.
Ca sa te imbogatesti la Bursa, e destul sa stii ce are sa urmeze cu o zi inaintea celorlalti jucatori. Nu-i insa nici o afacere sa te muti cu totul in alte veacuri. Ai un singur beneficiu: intelegi ca esti in intregime doar omul secolului al XX-lea, al locului in care te-ai nascut si format si al mediului in care ai trait. Intorcandu-te la 1900, ar insemna sa fii altul. Si cazi din nou in nonsens. Nu poti sa fii dintr-odata si tu, si altcineva. Uite cum devine chestiunea – i-am zis ingerului – nici nu pot sa modific viitorul, nici nu pot dovedi ca am facut un mic ocol pe la 1900.
Visul avea ceva din turismul ieftin pentru pensionari: treci rapid prin niste orase, catedrale si muzee, ca sa te poti lauda ca ai vizitat anul 1900. De altfel, mi-a confirmat-o si ingerul, ca se organizeaza si vise colective in trecut. Doar ca grupurile sunt alcatuite din persoane adunate la intamplare de pe tot globul, care n-au cum sa se intalneasca si treze, ca sa discute ce-au visat si sa se verifice in amintiri unele pe altele.
Cand m-am trezit din somn si din vis, lucrurile s-au limpezit. Adormisem intr-un fotoliu cu televizorul deschis. Ma uitam la o emisiune despre anul 1900 si, atipind, n-am facut altceva decat sa ma transfer in alt film. Sa ma mut dintr-o lume imaginata in alta visata. Sa anticipez epoca trairilor virtuale cu abonament la televiziunile in patru dimensiuni. Discovery, National Geographic, History sunt tot atatea sanse de a te transpune in alte universuri si-n alte epoci. Cand calatoresti mult, in mod real si ajutat de carti si filme, castigul cel mare e revenirea acasa. In realitatea ta de fiece zi. Romania anului 2011 poate sa le para o apocalipsa doar ignorantilor. E inca bine sa te nasti aici. Sunt destule locuri primitoare pe planeta, dar si mai multe unde n-ai vrea sa esuezi. E nevoie cateodata sa dai de mai multe ori ocol Pamantului, ca sa intelegi ca te-ai nascut cand trebuia si unde trebuia.