Explicatie la alterarea unor vechi relatii cauzale

Pensionarii Ionel si Viorica Beslaru urmaresc in neglije o emisiune despre insecte sau, poate, despre mamifere, careia nu i-au prins inceputul.

Pe ecran, apare o creatura cu picioare osoase si falci mari. Una din acele fapturi ale Domnului, care te fac sa te gandesti ca lupta pentru existenta e, deseori, feroce si ca, independent de situatia tragica a pensionarilor din Romania, in lume, respectiv in Africa Ecuatoriala, jivinele cu picioare lungi si falci vanjoase isi vad de treburile lor si mesteca in permanenta ceva.

Desi unora poate sa le para ca exagerez, acest gen de ganduri, pe care le au oamenii in fata televizorului, sunt nitel filozofice. Nu le au, insa, toti oamenii. Pensionarul Beslaru, de exemplu, cand vede picioare, nu conteaza ca-s de capra sau de miriapod, n-are decat o idee: sa-i ia nevesti-sii telecomanda si sa mute pe alt canal, unde se transmit picioare adevarate, de femei. Pensionarul Beslaru ofteaza lung si ia o inghititura si mai lunga de bere.

"Da’ ce ti-a venit, pacatele mele?", il intreaba doamna Beslaru, crezand ca barbatul ei trage in tacere o concluzie filozofica cu mult peste puterile lui.

Timpul trece, pe ecran se vad aceleasi falci care mesteca si e randul sotiei sa aiba o reactie de neinteles. "Sa-i ia mama dracului pe toti - exclama cu patima femeia - ca uite unde ne-au adus!"

Jivinele cu picioare vanoase si lungi, care rontaie tot ce intalnesc in cale (ierburi, copaci si chiar vietati care n-au apucat sa fuga), par usor contrariate de ce le e dat sa auda si ridica incet capul. Domnul Beslaru e si el tulburat, deoarece nu intelege ce probleme are nevasta-sa cu fauna si flora din Africa Ecuatoriala.

"Unde zici ca ne-au adus? - face el, sincer mirat - Vrei cumva sa schimbam, nu-ti mai plac astea?"

"Nu astea - bombane batrana - ci astia. Guvernul, partidele, ministrii, banditii!"

E clar ca in mintea pensionarei s-au alterat toate vechile legaturi cauzale. Atat in ce priveste specificul vietii in padurile ecuatoriale cat si specificul, la fel de feroce, al pensiei cumulate a familiei Beslaru.

La urma urmei, in fata televizorului se gasesc nu domnul Beslaru si doamna Beslaru, ci un barbat si o femeie. Barbatul vede jivine cu falci si-si aminteste ce jivine dulci erau iubitele lui din tinerete, iar femeia se gandeste ca de aia a imbatranit langa un afemeiat ca Beslaru Nicu, la ce-or sa mestece ei doi toata iarna, daca nu pun urgent niste varza la murat. Conceptul de varza o face pe doamna Beslaru sa se gandeasca la toamna electorala si la cuvantarile politicienilor. Ori, poate, la conceptul de toamna, cine stie? Si prin relatie cu butoiul pentru acrituri sa se intrebe daca si politicienii se aprovizioneaza pentru iarna cu varza si muraturi sau doar cu icre negre si parfumuri Chanel. De aici, relatia din subconstient cu pestii care se nasc din icre si guvernantii care au iesit din ouale nomenclaturistilor, la fel cum ies si dinozaurii din ouale altor dinozauri. Ce erau dinozaurii, daca nu jivine cu falci dure si mari?

Si atunci, la ce s-o duca mintea pe doamna Beslaru, cand vede la televizor insecte vorace si mamifere nesatioase din Africa Ecuatoriala, daca nu la Guvern, la partide si la borfasii care n-au nici o frica de nimeni? Sa viseze la pajisti inflorite? La excursii in Insulele Azore? Mama lor de banditi, cu icrele lor negre cu tot!