Fotache, un intim de-al lui Iorga

"M-am intalnit ieri cu Nietzsche. Ploua cu galeata, iar el umbla fara umbrela. Asta-i vreme sa iesi fara umbrela, mai, Nietzsche? i-am zis. Si stii ce mi-a raspuns? Vremea mea, iubite Fotache, inca nu a sosit; unii s-au nascut postum".

Friederich Nietzsche a trait intre 1844 si 1900. Pe omul care mi-a relatat intalnirea lui cu filozoful german, in fata la Bucur Obor, il cheama Fotache. Gigi Fotache s-a nascut la Lehliu, in 1967. Bineinteles ca nu avea cum sa stea de vorba cu un mort. Dar Gigi Fotache a cumparat, in 1983, volumul "Trei secole de paradox", aparut in Colectia Cogito, la Editura Albatros, l-a invatat pe de rost si de atunci le povesteste tuturor cum tocmai i-a intalnit pe Balzac sau pe Mark Twain si ce a mai palavragit cu ei. Multi nu stiu cine-s Balzac si Mark Twain si il iau in serios. Il iau in serios si cei care stiu. Candva, probabil ca Gigi glumea. Sau parea ca inca glumeste. Dar cum o tine intruna cu citatele, ca si cum persoanele in cauza ar trai, lucrurile s-au complicat. Unii il socotesc nebun.

Cel mai des, Fotache converseaza cu Jules Renard. Ai crede ca stau in acelasi cartier si Renard n-are alta treaba, fiind mort inca din 1910, decat sa-i clarifice lui Fotache ba una, ba alta din chestiunile prezentului. Cum ar fi insusi prezentul.

"Stateam de vorba ieri cu Renard - spune Fotache - si l-am intrebat pe cine-l vede el presedinte la toamna. Ma, Fotache, mi-a zis dragutul de Jules, eu am o imaginatie retrograda. Nu-mi imaginez decat trecutul. Foarte bine - am facut eu - , dar Iliescu n-are voie sa candideze a patra oara! Renard n-a avut replica. Insa tocmai trecea prin piata Iorga. Cu Iorga ma stiu din scoala elementara. De mic era destept. Colega, zicea Nicolae, scoala buna e aceea in care si profesorii invata de la elevi. Istet baiat, nu? Frate Iorga, l-am intrebat, tu le ai p-astea cu istoria, ce zici, Iliescu mai candideaza? Ei, saracul, ne-a zis Iorga la amandoi - ca si Renard era numai ochi si urechi - multi batrani nu stiu sa se bucure de tineretea care le-a mai ramas. Ne-o fi vrand el binele, dar unii oameni ne jignesc mai mult cand ne vor binele. La ei nedreptatea noua pe care ne-o fac e un mijloc de a sterge nedreptatile vechi".

Si Cehov e amic cu Fotache. Cehov afla de la Fotache ce-a mai zis Iorga despre Iliescu - si anume ca diriguitorii care nu stiu sa se dea de o parte la timp si-i fac dusmani pana si pe cei mai buni prieteni - iar rusul ii raspunde ca iubirea, prietenia si respectul nu-i unesc pe oameni atat de puternic, ca ura fata de ceva.

Seara, Fotache se simte foarte obosit si se culca o data cu gainile. Nu inainte de a-si preveni sotia ca o sa-i telefoneze Paul Valery. "Vezi ca spune vrute si nevrute - o lamureste Fotache. Ca, bunaoara, constiinta domneste, dar nu guverneaza si ca slabiciunea fortei e de a nu crede decat in forta. Daca apuca sa faca o pauza, spune-i asa: Spiritul de contradictie este personalitatea prostului. Si daca te intreaba: Cine naiba a zis asta, Calinescu?, tu sa-i raspunzi ca eu, Fotache".