Geniul răului

Cutremurător discurs a lansat către credincioşii romano-catolici din România Arhiepiscopul Ioan Robu în duminica ce tocmai a trecut. L-am urmărit în direct. A fost ca un strigăt disperat al păstorului unei comunităţi creştine minoritare în ţara noastră, dar extrem de importantă şi influentă pe plan mondial.

De aproape 10 ani, Arhiepiscopia Romano-Catolică se luptă din răsputeri cu o încrengătură de tip mafiot pentru stoparea lucrărilor demarate la un zgârie-nori, la câţiva metri de Catedrala Sfântul Iosif. Lăcaşul de cult este într-un pericol fundamental, din cauza abuzurilor nesfârşite care au însoţit păcătoasa clădire, de la autorizarea ei frauduloasă până aproape de finalizarea ei. Aproape 2.000 de credincioşi romano-catolici au venit la Bucureşti, pentru a fi alături în protestul fără precedent, lansat chiar din interiorul unei biserici.

Ştim cu toţii că biserica trebuie să rămână în afara politicii, nu e democratic şi european să se amestece în treburile administraţiei. Ce facem însă când mizeria politicii şi a banului, redevenit ochiul dracului printr-o afacere dubioasă, agresează atât de puternic un simbol creştin al României? Romano-catolicii au răbdat prea mult. Au făcut zeci şi sute de petiţii, în ţară şi străinătate. S-au perindat prin zeci de procese în toată ţara, au purtat sute de ore în discuţii cu autorităţile.

Dreptatea lor, până la urmă, nu a putut fi găsită. Ba mai mult, după atâta vreme, o sentinţă judecătorească le-a răscolit amarul. Lucrările pot continua liniştite la monstrul de beton şi sticlă ce tulbură de ani buni liniştea dumnezeiască a Catedralei Sfântul Iosif.

Statul român, în integralitatea lui, prin componente de administraţie locală şi centrală, se face azi vinovat de grave abuzuri la adresa unei întregi minorităţi creştine. Discriminarea pe motive religioase poate fi o piatră de moară atârnată de gât ţării noastre de la Bruxelles sau de oriunde altundeva.

Suntem pe o pantă extrem de periculoasă, unde interese amestecate, politice şi financiare, sunt puse mai presus de legitimitatea unei cerinţe de bun-simţ a comunităţii romano-catolice din România. Într-un acces de iraţionalitate pură, pentru statul român contează mai mult câteva milioane de euro băgate în buzunar de o gaşcă de şmecheri imobiliari decât relaţia cu Vaticanul. Pentru că, întâi de toate, batjocorind în asemenea hal Arhiepiscopia Romano-Catolică şi clădirea ei simbol, ţara noastră îşi devoalează un foarte mare păcat.

Banul e mai important decât respectul cuvenit fraţilor noştri creştini, romano-catolici. Mai mult ca sigur, cei care fac şi patronează o asemenea întreprindere nu au nici cea mai mică urmă de sentiment creştinesc. Poate nici nu sunt creştini şi tocmai de aceea nu-i interesează.

În cuvântul său dur şi adevărat din slujba de duminică, Înalt Prea Sfinţia Sa Ioan Robu a spus, printre altele: "Suntem conştienţi că această Catedrală este ameninţată în existenţa ei fizică şi morală. Am aflat că o geamie, în Constanţa, se află în aceleaşi condiţii în care se află Catedrala, de pericol, aşa ca şi Biserica armenească. Este un semn alarmant acest lucru ce se întâmplă în România, în politica faţă de minorităţi. Nu cred că se merge pe drumul cel bun, şi o spun cu toată responsabilitatea. (...)

În schimb, părţii care a lucrat şi intenţionează să lucreze mai departe la această clădire i-au venit în ajutor mulţi: doi primari generoşi - primari generali, unul după altul - le-au concesionat terenul, în condiţii ilegale. (...) Pentru ce suntem trataţi aşa? Pentru că suntem catolici, pentru că suntem minoritari, pentru că suntem puţini, pentru că nu contăm la un vot? (...)

Şi noi, catolicii, asistăm de ani de zile la certuri politice care demonstrează că nimeni nu se gândeşte la binele comun al acestei ţări, ci numai la interese personale şi politice. De aceea trebuie să ne convertim, trebuie să ne schimbăm! Şi prin schimbarea noastră să aducem ceva nou, ceva bun în ţara noastră, în societatea noastră. (...) Trebuie ca să ai geniul răului ca să administrezi în acest fel o ţară. Nu se poate!".

Ca şi creştin ortodox român, mi-e ruşine de neruşinarea autorităţilor române în cazul Catedralei Sfântul Iosif. Ca jurnalist, mă îngrozeşte ignoranţa uriaşă ce domină minţile importante ale oamenilor de stat, care sunt dispuşi la sacrificarea unei relaţii cu statul Vatican, o entitate cu atâta semnificaţie religioasă şi politică pe plan mondial. Pentru ce? Pentru câteva milioane de euro ale mafiei politico-financiare.

Mi-e teamă că ţara noastră este condusă acum, la cel mai înalt nivel, de oameni cărora le-a luat Dumnezeu minţile. Sau, după cum spune IPS Ioan Robu, de geniul răului. Sper şi eu, ca şi Preasfinţia Sa, într-o schimbare. Să ieşim din negrele umbre spre lumină. S-avem credinţă.