Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
S-a stins o flacără care a ars cu pasiune, poate prea intens, pentru meseria de gazetar. Mihnea-Petru Pârvu nu o să mai râdă zdrăngănind geamurile, nu o să mai povestească fără pauză de respirație ce a descoperit, nu o să mai răsucească sul documentele pentru ancheta de care tocmai s-a apucat, nu o să mai bată pe nimeni la cap să iasă împreună la o bere. I s-au împrăștiat și poreclele, îi rămân acum doar renumele și numele. Sub multe articole din Adevărul și din Evenimentul. I-am fost colegi ani buni - chiar buni anii aceia! -, unii i-au fost alături și atunci când viață i-a dat greu. Am un regret apăsător că nu am fost mai deschis când poate a avut nevoie de ajutor. Am mica satisfacție însă că, în altă viață parcă, i-am dat vânt să înceapă aventură la care visa cu toată ființă lui: o călătorie în jurul lumii, pe mare. Nu i-a ieșit așa cum a proiectat-o, dar i-a ostoit din setea de călător veșnic dornic de drum. Nu am mai întâlnit până la el pe cineva care să îl admire cu atâta sinceritate pe Jean Bart! De acolo dragostea de reportaj, curiozitatea iscoditoare. Mihnea a fost cel mai bun jurnalist de investigație dintre marinari și cel mai destoinic marinar între ziariști. S-a dus acum, repede, spre cea mai mare dintre mări. Știu că o să zâmbești, nițel superior, fiindcă navigatorii ar spune altfel, dar eu atât îți zic: Să plutești lin, Mihnea!
