In vizita

Ne inapoiem in camera de tortura. Nevasta-mea da semne de slabiciune si pare sa cedeze nervos. Gazda turuie despre cumnati si cumnate. O ascult cu condescendenta si ma intreb cat va rezista sporovaind vrute si nevrute. Realizez, destul de repede, ca deja sunt in stare sa-i creionez arborele genealogic. Ma rog, nu tot, ci o creanga, doua.

Ies arar din casa la sfarsit de saptamana. Doar cand trebuie sa onorez invitatii imposibil de refuzat, din partea rudelor apropiate ori a prietenilor. Ma obosesc celelalte intalniri, suetele in general. N-am vocatie de musafir, dar nici de gazda. Imi lipseste talentul de a risipi cuvintele in taifasuri savuroase si interesante.

Sambata ce a trecut a fost una din zilele acelea de corvoada, de renuntare, inevitabila si nedorita, la tabieturile ce dau farmec vietii insingurate. Am ajuns la amicii mei pe la pranz, pe un soare inca galbui si caldicel, desi ne pandeste sfarsitul toamnei. Gazdele, de-o ospitalitate calda si atenta, ne-au intampinat ca-ntotdeauna. Cu masa gemand sub "povara" ispitelor culinare, rumene si apetisante, si cu o imensa pofta de vorba. Neintuita si nepotolita. Doar ea, nu si el, slava Domnului! O femeie de vreo 50 de ani, harnica si dezinvolta, cu o fiica studenta. "La stat desigur nu la particular ca toti chiulangiii inavutiti - a inceput treanca-fleanca amfitrioana - bine ati venit la noi cat ma bucur sa va primesc ce fac copiii vostri fiica-mea invata bine si are bursa e cuminte dar sta prea mult in casa n-are prieten si urata nu e uite verisoara ei care nu e asa frumoasa ii schimba ca pe sosete are un lipici la barbati ceva de necrezut am uitat sa va spun ea e nepoata mea dupa sora oameni de isprava muncitori si chibzuiti mai au un baiat nu atat de destept dar tare descurcaret castiga usor banii cumpara marfa dintr-un loc si o vinde cu adaos mai departe si gata milionu’ parca i-ati intalnit in urma cu doi ani nu?" "Nu!", raspunde scurt sotia mea, luata prin surprindere. "Aa nu-i nimic - isi continua, pe nerasuflate, trancaneala interlocutoarea - dar mandria neamului e cealalta nepoata din partea fratelui meu ca suntem trei frati..." Parasesc incaperea, incapabil sa urmaresc un monolog plictisitor si dezlanat. Ma retrag in curte, impreuna cu partea rar cuvantatoare a familiei, un barbat tacut si timid. Cum le mai potriveste soarta!, ma minunez, privindu-l compatimitor. Ce insemna sa aiba si el aceeasi limbarita? Valvoresc focul pentru gratar si beau un sprit rece, ca sa alung gandul rau. Ne inapoiem in camera de tortura. Nevasta-mea da semne de slabiciune si pare sa cedeze nervos. Gazda turuie despre cumnati si cumnate. O ascult cu condescendenta si ma intreb cat va rezista sporovaind vrute si nevrute. Realizez, destul de repede, ca deja sunt in stare sa-i creionez arborele genealogic. Ma rog, nu tot, ci o creanga, doua. Am impresia ca sunt si eu inclus in neamul ei numeros si atat de prietenos. De aceea, cand la un moment dat ii incurca pe verisori, eu o corectez malitios si prompt ca un functionar de la evidenta populatiei. Femeia se uita la mine cu mirare si, satisfacuta ca istorioarele ei ma captiveaza, isi inteteste limbutia. Dracu’ m-a pus!, imi reprosez inciudat. Dau sa ma scol in picioare si sa plec, pretextand ora tarzie. "Cum, se poate? Nici n-am servit fripturile si nici prajiturile, asta-vara era s-o patim, venisera la noi..." si incepe iar sa tabere pe noi cu intamplari plicticoase, abundand de personaje necunoscute si insipide. N-a ostenit catusi de putin, are o verva de speriat, zau! Eu abia mai dau din cap, a confirmare impleticit-scremuta, hipnotizat de ochii ei viezuresti. Mestec absent un copan de pui si golesc un pahar cu vin, macar de m-as ameti. Sunt gol pe dinauntru, iar ea si-a adus aminte de socri. E, totusi, prea mult. Daca raman, ma paste indigestia sau vreo crampa la sistemul neuro-vegetativ. Alta genuflexiune, alte scuze si, cu un salt nebanuit, apuc clanta usii si o deschid, savurandu-mi victoria. Sunt la un pas de libertate! Aud pasi precipitati in spatele meu si un fosnet de tipla. Simt, pe sira spinarii, broboane reci de transpiratie. Respir greu, din cauza sperieturii, dar ma linistesc brusc. Mintea o luase razna, slabita de rapaiala verbala la care fusese supusa atatea ceasuri, si silnicia nascocise spaime care mai de care. Ma intorc, rusinat de propriile-mi inchipuiri, si zaresc acelasi zambet larg si domestic. Conviva pregateste pachetul cu dulciuri, pe care le-am ratat, si ni-l intinde cu o cumsecadenie neprefacuta, atentionandu-ne ca data viitoare o sa ne povesteasca nostimade cu o cumatra. Cum care cumatra? Nasa nepotului de sora, ce naiba! Sar in masina si ridic geamul, dar vocea ei razbate triumfatoare, acoperind pana si scancetul prelung al cauciucurilor afundate in pietrisul zgrunturos al carosabilului. Ce ti-e si cu vizitele astea!