Inflatie scazuta pe seama deficitului extern

Cel putin in proportie de jumatate, succesul dezinflatiei se datoreaza aprecierii leului, care, in mod artificial, a dus la deprimarea exporturilor si dimpotriva la stimularea importurilor. Adica este vorba de o inflatie obtinuta pe seama accentuarii deficitului extern.

Pe cartea de vizita a lui 2006 inflatia a fost punct ochit, punct lovit! Tinta de 5% plus/minus 1% stabilita de BNR a fost atinsa, inflatia coborand sub aceasta cifra. Ce se ascunde insa in spatele acestei cifre nu este la fel de atractios! Preturile la utilitati s-au dezlantuit in 2006, avand cresteri de 20%-30%, ceea ce i-a decavat pe beneficiarii acestora. La orase, unde se resimte puternic aceasta crestere, paturi intregi de populatie nu prea se pot impaca cu ideea ca inflatia ar fi fost atat de mica pe cat sustin statisticile! Cum se explica de fapt ca, desi preturi ale unor servicii ce atarna atat de greu in balanta pentru atatia si atatia au crescut sever, inflatia pe ansamblu a "iesit" atat de redusa?!

O anumita influenta a avut amanarea, fata de calendarul prevazut, a cresterilor la preturile administrative, in speta la purtatorii de energie. Povara va trece insa asupra inflatiei din 2007. O contributie substantiala a revenit subprezentarii preturilor la energie in cosul de preturi pe baza carora se calculeaza inflatia in Romania. Reprezentarea in total a preturilor la energie este doar de 8%-9%, sustinandu-se ca aceasta ar fi media statistica, in masura in care jumatate din populatia tarii traieste in zonele rurale, unde facilitatile energetice (precum aprovizionarea cu gaze naturale sau incalzirea centralizata) nu exista si unde alimentatia este asigurata intr-o mare proportie pe baza de autoconsum. Faptul nu poate fi contestat, dar se ridica, problema relevantei inflatiei obtinute pe o asemenea baza, in masura in care aceasta este folosita in evaluari si proiectii nu de cetatenii din mediul rural, ci de cei din mediul urban, precum si de firme care actioneaza, de asemenea, in mediul urban. Pentru tot ce misca prin mediul urban, inflatia "oficiala" este de fapt nerelevanta, poate in prezent cu 2-3 puncte procentuale mai mica decat cea care este resimtita realmente la acest nivel.

Din nefericire, probabil cel putin in proportie de jumatate, succesul dezinflatiei pe ansamblu se datoreaza insa aprecierii leului, care, in mod artificial (neavand acoperire in cresteri corespondente de productivitate a muncii in economie), a dus la deprimarea exporturilor si dimpotriva la stimularea importurilor. Adica este vorba de o inflatie obtinuta pe seama accentuarii deficitului extern. Acesta a crescut aiuritor. In 2006, Romania a ajuns sa exporte probabil cam de 25 miliarde euro, dar sa importe de ceva spre 40 miliarde de euro. Deficitul de cont curent extern - care reprezinta un fel de consum net pe ansamblu de resurse din strainatate - a luat-o si acesta razna, pentru ca ceea ce in anii trecuti compensa substantial respectivul deficit comercial a ajuns in 2006 sa se subtieze ingrijorator.

Un semn vizibil al contributiei pe care cresterea deficitului extern a avut-o la tinerea in chinga a inflatiei l-a constituit faptul ca, potrivit insesi statisticilor oficiale, sporirea chiar severa a preturilor la producator (din cauza scumpirii utilitatilor) nu s-a regasit in cresterea preturilor la consumator, ceea ce demonstreaza ca legea pe piata au facut-o importurile si preturile lor scazute de apreciere artificiala a leului.