Ion Cristoiu: Diversiunea Cristian Adomniţei

Cu atât mai bizară ni se pare poziţia adoptată de Ludovic Orban cu cât, până şi unui puradel într-ale Mafiei lăţite înspăimântător sub regimul Traian Băsescu, îi apare limpede repetarea până la virgulă, în cazul lui Cristian Adomniţei, a diversiunii de presă orchestrate de Caracatiţa FNI în cazul său.

Dacă ar fi să credem unele informaţii difuzate de agenţiile de ştiri, Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a cerut luni, în şedinţa conducerii PNL, demisia lui Cristian Adomniţei din fruntea Ministerului Educaţiei. Binecunoscutul cân­tă­reţ din gură şi din instrument şi-a motivat propunerea prin nevoia de a închide scandalul iscat de Legea privind majorarea cu 50% a salariilor din învăţământ.

Cu mai puţin de un an în urmă, Ludovic Orban se găsea în epicentrul unui uriaş scandal iscat şi întreţinut de Trustul lui Sorin Ovidiu Vântu.

La vremea respectivă, deşi limbricii FNI îi cereau demisia, deşi chiar premierul îi pusese în vedere să şi-o dea, cu nădragii uzi de spaima campaniei de presă cu vădite note şantajiste, Ludovic Orban nu şi-a dat demisia.

A adus drept argument – după opinia noastră convingătoare – disproporţia dintre posibila sa vină şi sancţiunea demisiei.
Politicienii n-au memorie mai mare decât râmele.

Nu e de mirare că, deschizând gura pentru a cere demisia lui Cristian Adomniţei, Ludovic Orban a uitat cele întâmplate acum un an.

Dacă şi-ar fi amintit şi-ar fi dat seama că situaţia lui Cristian Adomniţei nu diferă de cea a domniei sale în decembrie 2007.

Ludovic Orban recunoscuse că plecase de la locul accidentului după ce aşteptase vreo două ore.

Îşi asumase o anume vină.

Considerase însă că are suficiente circumstanţe atenuante pentru ca această vină să nu fie plătită cu demisia din funcţia de ministru.

Cristian Adomniţei a votat alături de ceilalţi colegi PNL, de toţi membrii Camerei Deputaţilor, Legea privind mărirea salariilor profesorilor cu 50%.

N-are şi el dreptul, ca şi Ludovic Orban, la circumstanţe atenuante?

Ce putea să facă ministrul Educaţiei în isteria populistă care i-a cuprins pe toţi parlamentarii indiferent de partid şi de mărime la picior?

Să nu voteze sau, aşa cum pretinde Călin Popescu Tăriceanu, să meargă la tribună şi să se opună?

Hai, să fim serioşi!

Dacă era în Camera Deputaţilor un om care nu se putea opune votului, acela era Cristian Adomniţei.
Prin natura funcţiei sale, un ministru apără, chiar până la exagerare, drepturile celor din domeniul său. Când e vorba de bani, cel care se opune e ministrul de Finanţe. În rest, aşa cum se întâmplă în toată lumea civilizată, ministrul unui domeniu cere pentru oamenii săi cât mai mulţi bani. Ar fi fost absurd ca tocmai Ministrul Educaţiei să se opună unei măriri a salariului în învăţământ.

Ar fi fost nu numai absurd, dar şi primejdios.

Prin statut, ministrul Educaţiei, trebuie să lucreze cu sindicatele din învăţământ. Cum şi-ar fi îndeplinit această funcţie Cristian Adomniţei dacă s-ar fi opus legii în timp ce până şi colegii săi de partid au votat-o?!

Cu atât mai bizară ni se pare poziţia adoptată de Ludovic Orban cu cât, până şi unui puradel într-ale Mafiei lăţite înspăimântător sub regimul Traian Băsescu, îi apare limpede repetarea până la virgulă, în cazul lui Cristian Adomniţei, a diversiunii de presă orchestrate de Caracatiţa FNI în cazul său.

La vremea respectivă, limbricii lui Sorin Ovidiu Vântu se năpustiseră asupra lui Ludovic Orban repetând la nesfârşit acuzaţia că a fugit de la locul accidentului. Un film dat ulterior, după ce minis­trul acceptase şantajul, contrazicea flagrant aserţiunea.

Despre Cristian Adomniţei, aceiaşi limbrici au repetat la nesfârşit propoziţia ministrul s-a dus la nuntă cu elicopterul Ministerului de Interne. Românii sunt total lipsiţi de spirit critic. Exploatând această slăbiciune fatală, guşterii tranziţiei i-au manipulat în ultimii 18 ani vârându-le pe gât, de-a gata, propoziţii false. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Cristian Adomniţei. Luând de bună aserţiunea lansată de limbricii lui Sorin Ovidiu Vântu, ei au rămas convinşi că ministrul a ajuns cu fudulia până acolo încât a luat un elicopter, l-a burduşit cu sticle de şampanie şi a aterizat, în chiuiturile nuntaşilor, direct în faţa Primăriei Iaşi. Nici vorbă de aşa ceva. Aşa cum ne arată datele exacte ale întâmplării, sâmbătă, premierul a convocat o şedinţă extraordinară de Guvern. Cristian Adomniţei trebuia să fie,  în aceeaşi zi, la Iaşi, unde avea programată căsătoria civilă.  Pentru a ajunge la timp, s-a urcat în elicopterul Internelor, care avea decisă cu mult înainte o deplasare la Vama Albiţa. Graţie acestui "ia-mă, nene" Cristian Adomniţei a ajuns la Albiţa (nu la Primăria Iaşi, cum au minţit limbricii), de unde a fost luat de o maşină.

Dacă românii ar fi fost informaţi corect despre această deplasare, nu cred că s-ar fi găsit cineva care să nu înţeleagă grija unui om de a ajunge, totuşi, la timp la cununia sa civilă.

Ca şi în decembrie 2007, în octombrie 2008, prin mârşava diversiune de presă, Caracatiţa Sorin Ovidiu Vântu l-a servit din nou pe Jupânul de la Cotroceni.

Fericit că un alt duşman a căzut, Traian Băsescu va fi aplaudat ticăloşia.

Nu-şi dă seama, sărmanul, că la un moment dat, când nu va mai răspunde la comenzi, va pica şi el victimă unei diversiuni identice!