Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În decembrie ’89 părea omul menit să ne scoată din marasmul comunist ca Moise pe robii din deșert. Cu Iliescu am rătăcit mult și bine. Noul lider s-a dovedit doar un aparacik, un continuator socialist cu față umană, făcând eforturi să priceapă, să deslușească lumea liberă și economia de piață. Drepturile omului au rămas în ceață. A înțeles noile valori greu și târziu, niciodată până la capăt. Și noi în ritmul lui...
La sfârșit doar câteva sute de oameni au venit să-l petreacă la catafalc, mai mulți au fost politicieni și jandarmi. Nicușor Dan nu, Petre Roman, Iohannis și USR nu. O fi o târzie separare a apelor? O delimitare după moarte? Totuși la cimitir au tras tunurile...
Ce rămâne? Vladimir Tismăneanu, istoric al comunismului, spune „cel mai mult Iliescu a iubit puterea”. Sub aspectul său bonom și înșelător, Iliescu „s-a dovedit feroce în acapararea și păstrarea puterii”. (Ion M. Ioniță redactor șef, revista Historia). Numai când a fost sigur de ea la al treilea mandat Iliescu s-a mai relaxat. Nimeni n-a mai fost omorât, ciomăgit pe stradă. Și s-a reconciliat cu Regele pe care îl alungase din țară. Ba chiar a încheiat parcursul deschis de Constantinescu spre Vest, spre UE și NATO. Ca o ironie, în ultima fotografie oficială apare radios alături de George Bush jr.
Obsesia lui a fost și a rămas controlul maselor prin partidul dominant, moștenitorul PCR și serviciile secrete reînviate. Moștenirea lui este această întârziere istorică pe care și azi o târâm după noi ca pe o ghiulea de picior. Această veșnică ezitare, poticnire în proiect și gâfâială nesfârșită. Zici că ne-am născut astmatici.
Mai departe rămânem singuri cu democrația noastră fragilă, gata oricând să se risipească. Suntem „made in România”. Iarăși bâjbâim prin „meandrele concretului”, cum zicea Iliescu. Călcăm apa și așteptăm din nou omul providențial care să ne tragă de păr în sus, să ne scoată din neputință.
Să fie Nicușor Dan acel așteptat? Un președinte mai degrabă absent, a lipsit și de la inundații, și de la Ziua Marinei. Biata noastră flotă defila în larg, iar șeful armatei era la Mănăstirea Sâmbăta. Apoi a postat imagini din drumeții, cu băiatul în rucsac.
Până și pe premier îl lasă singur, cu judecătorii și primarii revoltați. Bolojan? Nici atât! El este omul cu vești proaste. Încruntatul nostru prim-ministru e tot mai rigid, redundant, mai repetitiv când vorbește despre tăieri. După creșterea taxelor „există spații pentru reduceri de personal” în instituții și primării. Admite că „este un disconfort uman”. Totuși nu poate da înapoi pentru că „se va crea o percepție de cedare”. Acesta este nivelul lui de exprimare și înțelegere. Dacă o ținem mult așa, iar ajungem să ne salveze Mesia Georgescu!
De acolo de unde e Iliescu zâmbește larg. Și așteaptă. Într-o zi va fi regretat ca Ceaușescu...
Răsvan Popescu
August 2025
Citește pe Antena3.ro
