Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
● Satul dormiteaza, molesit de soarele naucitor. Ulitele sunt pustii si napadite de buruieni. Pana si aerul e statut de atata incremenire. Doar in carciumile rasarite pe te miri unde e ceva vanzoleala. Barbati ponositi si coscoviti stau si-si pierd timpul. Si mintile, inecate in aburii de alcool. "O moarte pentru mine !' cere de la masa un ins nici prea batran, nici prea tanar. "Lenta sau rapida ?' ii raspunde vanzatorul. "Da-te, ba, 'frisat !' se zbarleste musteriul deja afumat. Cei doi rad spart si-si fac cu ochiul, in atmosfera de Ev Mediu. Moartea e un lichid incolor, cu damf de alcool etilic, la cativa banuti "suta'. Cu cat este mai ieftina, cu atat e mai rapida... taranii din sud o comanda cu haz sinucigas, ca sa-si alunge grijile. Cu ea alaturi uita de ei insisi si-si traiesc mahmur putina viata ramasa.
● "Anchinasatule !', aud peste drum vocea unei batrane. Cuvantul imi sfredeleste noaptea, nu-mi da pace deloc. Cand l-am auzit ultima oara ?, ma intreb sub cerul de stele. Anchinasatule, ce mai vorba ! O insemna cel care nu se inchina ? Un fel de Anticrist ? Un dracusor pus pe sotii, gata oricand sa-si necajeasca bunica ? Ori al celui care se inchina, al crestinului ? Dumnezeu stie, oricum dictionarele nu dezleaga misterul. Cuvantul cules din Islazul copilariei n-a ajuns inca in vreo culegere de vocabule. Nu s-a ridicat din tarana teleormaneana ca sa plece spre capitala cuvintelor... Zace ingropat pe veci in cimitirul dinlauntrul meu.
● Dupa ce trece de Garcov, Dunarea mangaie ostroavele Islazului. Aproape de Gerai, fluviul se despica, inconjurand o insulita ivita de curand. Nisipul are o stralucire argintie si n-a fost ravasit de nimeni. E cast si "neted ca uitarea', vorba lui Octavian Paler. Virgina este si paduricea inaltata semet catre albastreala cerului. O salbaticie de-ti ia rasuflarea, ametitoare. Puzderie de pasari si de parfumuri vegetale, un paradis necalcat de om. Soarele dogoreste nimicitor, e vara. Timpul s-a topit si el, parjolit de vipie. Ma ascund in apa si privesc zarea inverzita. Ascult glasurile luncii, in mii de tonalitati, si ma abandonez clipei. Dintr-odata, orizontul se tulbura, crengile trosnesc si suspina. "Vine alaria', zice cineva de langa mine. Cerul se invineteste, furtuna se inteteste, manata de fulgere naprasnice. Apa isi increteste luciul si-o ia in sus, biciuita de vant. Departe, inspre malul bulgaresc, ploua cu bolboroci. Ploaia calareste bidivii furiosi si da buzna in paradisul neatins altcumva. Stropii imensi si reci cad necontenit, in vuietul zavoiului cuprins de panica. Dinspre Chichinete mi-a luat urma un curcubeu si ma insoteste in toata splendoarea-i. Se opreste cand ma opresc si eu si ne privim cu duiosie, ca doi copii adanciti in uimire. Pe neasteptate, furtuna se risipeste, iar cerul isi recapata limpezimea. "Soarele se uita indarat, maine va fi vreme frumoasa !' imi sopteste cineva. Indarat ma uit si eu, cam dintotdeauna, dar n-am aflat inca daca maine imi va fi mai bine. Imi primesc viitorul catand inapoi, mereu acolo, si astfel pasesc peste prezent.
● Lungit pe un bustean, cuget la conditia umana. Imi dau seama ca nicaieri efemeritatea nu este atat de concreta ca in valul domol al fluviului. Curge odata cu apa, curge intruna. Fara pic de odihna. Cu ea se scurge si viata. Apa si viata, vesnice cand e sa le privim in abstract. Impersonal. Altminteri, ele sunt trecatoare, dureaza o nimica toata. Izvorasc si se varsa undeva, pierzandu-se in mari sau deserturi. In tacerile absolute. Cu fiecare cuvant scris, efemeritatea mea se invesniceste, insa asta nu ma face nemuritor...
● O cotesc de-a lungul malului. Viitura a scos din radacini plopi trunchiosi si i-a trantit la pamant. Asa, spalati de coaja, par niste schelete descarnate. Un pescar si-a intins lansetele si sade la panda. "Buna ziua !', il salut in obiceiul locului. "Hello !', vine raspunsul. "De unde esti ?' il iscodesc cu vadita surprindere. "Washington D.C', ma lamureste roscovanul. Cum o fi nimerit americanul marginea asta de lume ? Si ce-o cauta el la Islaz ? Vasazica, satul bunicilor mei a intrat in circuitul international... Adica a iesit din miticism, lepadandu-se de toalele desirate si rupte. Modernitatea mai ucide un basm...
Citește pe Antena3.ro
