Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu siguranţă, începerea urmăririi penale a preşedintelui Consiliului Judeţan Prahova. Mircea Cosma, şi a fiului său, deputatul Vlad Cosma, acţiune intens mediatizată şi aprins comentată, a fost o curată mană cerească pentru două entităţi emblematice ale ultra reformatei şi răs-independentei noastre justiţii: pentru DNA şi pentru CSM!
Pentru DNA, pentru că mutând atenţia publică asupra îndelung controversatului preşedinte al Consiliului Judeţean Prahova şi a grupului său de interese are prilejul sau, mai degrabă, pretextul, să amâne până la paştele cailor demararea unor verificări temenice a faptelor semnalate într-o petiţie publică de către judecătoarea Adina Lupea de la Curtea de Apel Cluj. Este vorba, după cum se cunoaşte, de nişte zdravăn bănet din bugetul CSM-ului pătit, din decizia ordonatorului de credit din acea vreme, Oana Hăineală, în condiţii foarte dubioase şi cam foarte în afara legii. Generozitate din bani publici şi nemunciţi a cărei beneficiari au fost Alina Ghica şi Cristi Dănileţ, care şi-au încasat bine mersi salariile exact pentru lunile în care nu mai erau membri ai CSM-ului, întrucât fusesră revocaţi de către obştea judecătorească. Or, până la tele-arestarea lui Mircea Cosma et comp, onor DNA-ul păstrase o totală tăcere asupra solicitării de “a poposi şi pe la CSM” lansată în petiţia judecătoarei Adina Lupea. Petiţie care, lucru iarăşi bine ştiut, venea după curajoasele dezvăluiri din publicaţia “Lumea justiţiei”.
Departe de mine intenţia de a-l apăra pe Mircea Cosma şi, cu atât mai puţin, de a pune în discuţie acţiunea DNA. Dimpotrivă, cred că numeroasele şi gravele anomalii petrecute în mai multe insituţii aflate în grija gospodărească a Consiliulu judeţean şi a preşedintelui său, pe care tot presa le-a adus la lumină (nu nominalizez nici postul de televiziune şi nici jurnalul care au excelat în acest sens fiindcă nu vreau să fiu acuzat de cine ştie ce partizanat!), impuneau cu maximă urgenţă o investigare a cauzelor şi stabilirea clară a responsabilităţilor.
Numai că multe dintre instituţiile statului de drept care aveau datoria să facă lucrul ăsta s-a făcut că plouă dând, astfel, DNA-ului şansa să fie mai iute de picior. Asta e situaţia. Cinste DNA-ului, ruşine… pentru restul lumii!
Cu asta ajungem la miezul problemei. Pentru că, atât în cazul organismelor de stat care trebuiau să ia în cătare semnalele de presă despre harababura cu tâlc din bătătura Consiliului judeţean Prahova, cât şi în cazul DNA-ului, care încă nu a catadixit să scoată o vorbuliţă despre ce are de gând să facă în cazul petiţiei judecătoarei Adina Lupea, a funcţionat ruşinosul program strategic al “ascunderii gunoiului sub preş”. Altfel spus, şi într-un caz şi în altul, strategia “batistei pe ţambal” a fost aplicată cu multă frenezie în aşteptarea unei alte “bombe de presă” care să reorienteze interesul public spre alte subiecte şi, implicit, să arunce în uitare spinoasele chestiuni.
Numai că, din tele-arestarea lui Mircea Cosma, ca şi prin ordinul de efectuare a urmării penale acestuia şi altor persoane din sfera sa de influeanţă, nici DNA-ul şi nici justiţia românească nu au ieşit în câştig. Fiindcă e greu de crezut că, brusc, după declnşarea procedurilor de urmărire penală a lui Mircea Cosma et comp, cota de încredere a populaţiei în justiţie- cotă aflată acum într-o vertiginoasă prăbuşire- va înregistra un spectaculos salt înainte!
Nu de alta dar, după cum spune o înţeleaptă învăţătură din bătrâni, mai întâi trebuie să-ţi faci curat în propria casă şi numai după asta să dai, altora, lecţii! Ba, încă, să pretinzi să mai fi şi crezut….
Morala poveştii e foarte simplă: numai atunci când justiţia română, în toate componentele şi pe toate palierele sale, va dovedi că vrea şi poate să îşi facă ordine în propria ogradă, ea, justiţia, va avea şanse reale şi temeinice să recâştige încrederea publică.
Or, pendulând şmechereşte între tele-arestări cu mare tam-tam şi vârând sub preş gunoiul de la CSM, DNA nu face decât să îşi fure- încă o dată!- singur căciula. O căciulă despre care mulţi oameni de bună credinţă spun că este cam prea mare pentru purtătorul ei.
