Labilitatea domnului Vosganian

Labilitatea acestui personaj dă fiori de groază. Răsucirile sale radicale la 180 de grade nu m-ar determina să-i dau pe mînă nici bugetul pentru pantofi

Un "Good point" către regele Spaniei, un "Yes, yes, of course" în discuţiile cu Condoleezza Rice şi o opinie periculoasă – aceea că infractorii ar trebui duşi în deşert – l-au făcut pe Adrian Cioroianu su-biect de presă. Lipsa de competenţă în afacerile externe îi reţine de obicei pe ziarişti să-l aibă în vizor pe ministrul de Externe. Dovadă că nici un ocupant al acestei funcţii pînă la Cioroianu nu a mai beneficiat de o asemenea atenţie a presei. Gafele acestuia erau însă la suprafaţă, la nivelul perceptibil chiar şi de către neavizaţi. Cazul Crulic a dovedit o gravă defecţiune a sistemului peste care domnea Adrian Cioroianu. Consulul şi ambasadorul din Polonia nu au dat doi bani pe şeful lor de la Bucureşti, l-au minţit fără să clipească. La presiunile presei, de dragul imaginii, de teama campaniei electorale, înţeles – de ce nu – şi cu şeful statului, Tăriceanu i-a cerut demisia.

Aceeaşi reţinere în a critica se manifestă probabil şi faţă de ministrul de Finanţe, Varujan Vosganian, deşi incompetenţa sa şochează mai mult decît cea a lui Cioroianu. Cine să-i probeze incompetenţa? Puţini sînt aceia cărora le vine bine haina finanţelor, care citesc un buget cu uşurinţa cu care a-i citi o revistă pentru femei. Nici prin partide nu sînt mulţi aspiranţi competenţi pentru Ministerul Finanţelor care să facă politici alternative celor aplicate de Vosganian sau să evalueze atent efectul măsurilor luate de acesta. Iar cînd guvernatorul Băncii Naţionale se roagă diplomat de Guvern "Nu mai trageţi de această economie pentru că se rupe! Nu putem avea creşteri salariale, creşteri ale pensiilor şi reducerea fiscalităţii simultan, trebuie făcută o listă de priorităţi", în nici un caz audienţa posturilor de televiziune nu va atinge cota lui Gigi Becali înjurînd, nici măcar pe aceea a lui Traian Băsescu vorbind despre miniştri mafioţi sau judecători corupţi.

Dacă în cazul lui Cioroianu, nivelul de suprafaţă, perceptibil şi de neavizaţi, producea zîmbete, critici, eticheta de ridicol şi cereri de demisie, în cazul lui Vosganian labilitatea acestui personaj dă fiori de groază. Răsucirile sale radicale la 180 de grade nu m-ar determina să-i dau pe mînă nici bugetul pentru pantofi. Însumînd 0,0001 la sută din miliardul de euro cu care ar fi zdruncinat bugetul statului tichetele cadou acordate bugetarilor. "Cifrele l-au îngrijorat pe ministrul Finanţelor", titrau ziarele cînd Guvernul a decis interzicerea banilor de miel şi ouă de Paşti sau de porc şi cozonac de Crăciun. M-aş bucura dacă aş putea să mai sper că ministrul a fost la fel de îngrijorat cînd a văzut ce succes au politicile guvernamentale asupra profesorilor ajunşi să cerşească în stradă tichete cadou. Să fie nu îngrijorat de afectarea imaginii PNL în prag de campanie electorală, ci preocupat să prevină umilinţa pe care dascălii o vor simţi pe 24 aprilie, în Joia mare, cînd îşi vor socoti leafa zgîrcit, introducînd mielul în categoria produselor de lux!

M-ar bucura şi rapiditatea cu care ministrul a găsit pînă la urmă bani în buget şi pentru aceste tichete, dacă nu m-ar îngrozi amintirea altor trei momente în care ministrul a dovedit aceeaşi uşurinţă în a sări peste ax: majorarea pensiilor, refuzată iniţial de PSD pentru că nu sînt bani, asumată apoi de Guvern ca o iniţiativă proprie pentru că... sînt bani; devansarea apoi a majorării prevăzute pentru 1 ianuarie 2008 la 1 noiembrie 2007 (pentru ca acum figura să se repe-te şi creşterea promisă pentru 2009 să fie adusă în 2008, pe post de mălai în confruntarea electorală); şi nu în ultimul rînd schimbarea radicală a filozofiei taxei auto, care a isterizat pe rînd ba cetăţeanul cu Opel adus din Germania, ba producătorul de la Dacia.

Cînd nu bîntuie în coşmarurile specialiştilor în finanţe sau în ale bugetarilor de rînd, Varujan Vosganian tranzacţionează, nocturn, teren în deşert pentru toţi cerşetorii de tichete cadou de Paşti şi de Crăciun!