În fine, pactul de coabitare a fost rupt. La propriu, de către Traian Băsescu şi la modul declarativ, de către Victor Ponta. Consecinţele acestui document şi-au făcut, însă, efectul. Şi efectul lor va persista. Acum, când respectiva înţelegere nu mai funcţionează, ar fi cred util să-i evaluăm atât costurile, cât şi câştigurile. Cu ce s-a ales românul în urma pactului de coabitare încheiat la ceas de seara, la Cotroceni, între un guvernator care a uzurpat funcţia de preşedinte şi un lider USL aflat între două mandate de premier?
Pactul de coabitare denunţat astazi de ambii semnatari a fost un document fără valoare juridică. În sensul că nimeni nu se putea duce cu hârtia la tribunal pentru că, invocându-i conţinutul, să-l penalizeze pe celălalt pentru că a utilizat cuvântul “porc” sau cuvântul “pisoi”. Cu toate astea, documentul a avut o valoare politică. Din această perspectivă, el şi-a produs efectele. Atât în ţară, cât şi în străinătate. Iar efectele persistă. Care sunt acestea?
Semnarea documentului a fost făcută într-un moment în care USL nu era chiar cu sacii în căruţă. În sensul că nu se cunoşteau rezultatele alegerilor. Optimiştii, printre care m-am numărat în mod constant, estimau faptul că USL va obţine peste 60 la sută din mandatele din Parlament. Au fost aproape 70 la sută. Dar scepticii se temeau de un scor strâns. Ceva în jurul cifrei de 50 la sută. În aceste condiţii, Traian Băsescu, instalat cu forţă la Cotroceni de câţiva birocraţi şi de câţiva populari europeni, ar fi putut să prelungească, într-un mod extrem de periculos, criza politică. Refuzând să nominalizeze un premier USL. Şi ar fi putut face fel de fel de combinaţii care ar fi făcut inutil votul cetăţenilor. Pe de altă parte, graţie denunţurilor calomnioase din ţară dar şi obtuzităţii unor birocraţi europeni, la care, evident, s-a adăugat şi jocul politic interesat al popularilor, familie din care face parte şi Traian Băsescu, USL era demonizat, ca de altfel şi Guvernul Ponta 1, sub motiv că ar fi atentat la statul de drept.
Aşadar, pe de-o parte, interesul imediat intern dar şi dorinţa ca, în plan extern, poziţia aliaţilor noştri euro-atlantici să sufere schimbări pozitive, l-au determinat pe Victor Ponta să accepte un târg. Târgul cu coabitarea. În aceste conditii, a fost scris şi semnat documentul pe care Traian Băsescu s-a grăbit să-l prezinte ca pe un veritabil trofeu mai marilor lumii. Era o dovadă negru pe alb că şi-a îngenunchiat adversarul.
USL câştigase războiul democratic, obţinând o victorie zdrobitoare în alegeri, dar pierduse pacea. Cu acest preţ, Guvernul Ponta 2 s-a născut fără cazne iar imaginea externă a liderilor USL, sau măcar a unuia dintre ei, s-a îmbunătăţit. Dar cetăţeanul, chiar dacă pe termen scurt a câştigat, pentru că nu a fost prelungită criza politică, pe termen mediu şi lung a pierdut. Guvernul Ponta 2 a pornit la drum, din cauza pactului de coabitare, cu frâna de mână trasă. Şi caucicurile au prins miros. Ca să nu mai vorbim despre parteneriatul din interiorul USL, care, din motivul de mai sus, a început să scârţâie.
Sursa: CorectNews