Mainile Europei

Inainte de a fi oameni, noi, romanii, suntem situatii. Cand are treaba la una dintre ambasadele noastre din Europa sau la serviciile noastre consulare, cetateanul german, francez, danez sau elvetian e mai mult decat un individ: e cetatean al Germaniei, al Frantei, al Danemarcei sau al Elvetiei (...)

(...)si are ca argument suprem, in tot ce solicita, numele tarii sale. Pentru cea mai marunta nemultumire de-a sa, exista in tara lui si-n Europa lui o organizatie, un birou ministerial ori o fundatie care se sesiseaza. Cand merge la una dintre ambasadele din Romania ale acestor state, romanul-situatie e doar un dosar, plimbat de colo, colo, in spatele unor ghisee, de niste maini. Mainile functionaresti si atotputernice ale Europei. Cu romanul-situatie nu-i recomandabil sa fii om, sa fii un chip, o faptura intreaga, cu reactii umane, cu explicatii personalizate, cu sfaturi gentile, intrucat fiecare roman taraste dupa el situatia Romaniei.

Pentru ca nici Romania nu e o tara, ci o situatie, pe care Europa face tot ce socoate ea de cuviinta ca s-o rezolve. In beneficiul Romaniei, desigur, dar mai ales in cel al Europei.

La ghiseele ambasadelor si ale serviciilor consulare, romanul onorabil intelege ca toate straduintele sale de a se diferentia pe scara sociala, de a nu fi considerat la gramada cu proxenetii, cersetorii si hotii de origine romana nu inseamna, pentru mainile acelea care apar scurt in gaura din geamul mat al ghiseului, decat doua maini de roman. Pentru Romania, orice strain beneficiaza de prezumtia de civilizatie. Pentru mainile Europei, ce misca dosarele de colo, colo, in spatele geamurilor mate, orice roman-situatie e automat o prezumtie de inselaciune. Romanul-situatie are si el tot doua maini, nu conteaza ca-s spalate sau jegoase, de chirurg sau de sut. Cu toate acestea, mainile Europei sunt mai maini decat ale romanului-situatie, deoarece pentru Europa fiecare particica din cetatenii ei are o identitate. Chiar si unghiile. Asa cum oricare german, francez, danez ori elvetian are ca argument, in tot ce solicita Romaniei, numele tarii sale, la fel mainile acestui cetatean au ca argument, cand prelucreaza situatia romanului-dosar, identitatea sacra a europeanului.

Pentru mainile europene de dupa geamul mat al ghiseelor consulare, maini cu duh, sensibile, stapanind bine limbajul rafinat al gesturilor, cele ale romanului-situatie nu intereseaza altfel decat ca numar de ordine. In plus, pe langa identitate, sensibilitate si drepturi continentale depline, mainile europene ce se vantura rapid si aseptic in gaura ghiseelor cu geam mat sunt dotate cu o stampila.

Daca in clipa depunerii dosarului, mainile romanului-situatie ar putea indrazni sa atinga mainile Europei si sa le contamineze de un dram de uman, in final intre acestea n-ar mai ramane decat atingerea moarta a stampilei. Eliberati locul, urmeaza mainile cu numarul 174!