Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Criza economică îi afectează cel mai mult pe tinerii între 20 şi 30 de ani etc., etc., veţi citi mai multe în pagina 32. Tot la părinţi o să apeleze săracii tineri să le dea ceva bani, ce să facă, doar n-o să se ducă cu jalba-n proţap prin străini.
Fără să vrem, ne aducem aminte că Balzac avea şi el o mamă. "Nu mai am nici o resursă, tot ce aveam în materie de inele, bijuterii, dantele, caşmir, argintărie a fost amanetat sau vândut bucată cu bucată. Honoré, lucrurile nu mai pot continua aşa", îi scria biata femeie în cursul lui 1836, care a fost pentru scriitor un an de zbucium şi de extravaganţe. "Ţi-ai făcut un nume prea strălucitor şi luxul tău e din cale-afară de vizibil. Cum nu vreau ca memoria să-mi rămână pătată de o gospodărire nechibzuită a averii, am să fac un rezumat exact al tuturor bunurilor primite de la părinţii mei, al modului în care mi s-a măcinat averea, precum şi o mărturisire privindu-mi conduita". Balzac îi răspunde: "Dragă şi dulce mamă adorată, la Marsilia stau într-un hotel ce-ţi dă fiori; în sfârşit, cu câte o baie o mai scot la capăt". Ceea ce nu îl împiedică să-i scrie ceasornicarului Loulault, insistând să-i facă rost de o pendulă care "să strălucească între făclii şi vase cu flori - căci e vorba de camera unei frumoase blonde". Situaţia doamnei Balzac nu se îmbunătăţea deloc, ea continuând să-i scrie în 1841: "Cheltuielile mele se ridică la 100 de franci pe lună, te rog să dispui să mi se dea exact această sumă. Făcând o economie cum aproape că nu s-a mai pomenit, am izbutit s-o duc până azi, dar nu-mi rămân decât 15 franci, din care trebuie să-mi plătesc pâinea pe luna aceasta". Noi ce să zicem, vai de mama lui Balzac!
