Mama lui Balzac

Criza economică îi afectează cel mai mult pe tinerii între 20 şi 30 de ani etc., etc., veţi citi mai multe în pagina 32. Tot la părinţi o să apeleze săracii tineri să le dea ceva bani, ce să facă, doar n-o să se ducă cu jalba-n proţap prin străini.

Fără să vrem, ne aducem aminte că  Balzac avea şi el o mamă. "Nu mai am nici o resursă, tot ce aveam în materie de inele, bijuterii, dantele, caşmir, argintărie a fost amanetat sau vândut bucată cu bucată. Honoré, lucrurile nu mai pot continua aşa", îi scria biata femeie în cursul lui 1836, care a fost pentru scriitor un an de zbucium şi de extravaganţe. "Ţi-ai făcut un nume prea strălucitor şi luxul tău e din cale-afară de vizibil. Cum nu vreau ca memoria să-mi rămână pătată de o gospodărire nechibzuită a averii, am să fac un rezumat exact al tuturor bunurilor primite de la părinţii mei, al modului în care mi s-a măcinat averea, precum şi o mărturisire privindu-mi conduita". Balzac îi răspunde: "Dragă şi dulce mamă adorată, la Marsilia stau într-un hotel ce-ţi dă fiori; în sfârşit, cu câte o baie o mai scot la capăt". Ceea ce nu îl împiedică să-i scrie ceasornicarului Loulault, insistând să-i facă rost de o pendulă care "să strălucească între făclii şi vase cu flori - căci e vorba de camera unei frumoase blonde". Situaţia doamnei Balzac nu se îmbunătăţea deloc, ea continuând să-i scrie în 1841: "Cheltuielile mele se ridică la 100 de franci pe lună, te rog să dispui să mi se dea exact această sumă. Făcând o economie cum aproape că nu s-a mai pomenit, am izbutit s-o duc până azi, dar nu-mi rămân decât 15 franci, din care trebuie să-mi plătesc pâinea pe luna aceasta". Noi ce să zicem, vai de mama lui Balzac!