Moşule, o prăjiturică?

Anul acesta s-a întâmplat ceva. Toată lumea, mică sau mare are o grijă suspectă de Moş Crăciun: să-i fie bine, să nu răcească, să mănânce, să-şi sufle nasul la timp, să-şi ia medicamentele, să, să, să… Afecţiune din plin, săracul Moşu’, nu ştie ce să mai creadă, pesemne cu criza asta toată lumea vrea să-l perie ca să nu fie zgârcit cu cadourile.

E drept că întotdeauna a primit urări, dar parcă acum sunt mai multe şi mai diverse ca oricând. "PS:Te voi aştepta cu o cană cu lapte cald"; "Îţi las nişte prăjiturele cu ciocolată şi lăptic"; "Te pup Moşule, şi desenez ceva pentru tine"; "Te aşteptăm cu drag şi cu lapte cu prăjiturele"; "Dacă ţi-e foame în timp ce duci cadouri, trezeşte-mă să-ţi dau ceva de mâncare şi de băut. Ţi le pot pune şi  la pachet dacă vrei"; "Îţi doresc multă sănătate, iar ca sfat îţi spun să te îmbraci bine, ca să nu răceşti pentru că afară este foarte frig şi n-aş vrea să răceşti, Dragă Moşule"; "Aştept un semn de la tine sau măcar un pupic. Te iubesc Moş Crăciun!". Uaaaauuu. Moşul este copleşit, dar şi îngrijorat, pentru că atâta lapte şi atâtea prăjiturele sigur îi vor modifica fizicul şi aşa robust. Urările sunt însoţite şi de cereri pe măsură. "Dragă Moşule, te rog să-mi aduci un BMW seria şapte, orice culoare"; "Dragă Moşule, vreau să te rog, dacă poţi, să-mi aduci un supermarket de jucărie cu casă de marcat şi cu toate celelalte incluse".

Nu mă mai mir deloc că tata stă prostit ore întregi în faţa poneiului de jucărie de la mall, care nechează şi, dacă îl mângâi răspunde mângâierii (pe bază de senzori, dar ce mai contează). Îţi  mulţumesc Moş Crăciun că l-ai păstrat pe tata copil.