Mult mai putin

CUM ISI PLANGE o fiica iubitoare tatal: Saracutul de el, in ultimii ani a fost atat de bolnav, incat nu putea sa mai bea chiar deloc. Nici macar vin.

SCULPTORUL M. Cat timp a deschis expozitii si s-a produs cu lucrari mici, ca toti confratii, a fost laudat de toata lumea. Cand a obtinut, in sfarsit, comanda unui monument in centrul urbei, inalt cat un bloc cu patru etaje, a fost injurat de toata lumea. Cu acest prilej, s-a bagat de seama ca tot ce semnase pana atunci n-avea nici un fel de valoare. Ideea e ca nu trebuie sa-i dai lumii prilejul sa vina cu pareri de la toti. Necazul nu-i ca oamenii au pareri, ci ca in multe situatii care nu-i privesc se simt obligati sa le aiba si fac presiuni sa se tina cont de ele pana si cei care altfel tac ca pestii in apa. La tot ce-i mult, mare, iesit din scara, multimile nu realizeaza niciodata relatia cu calitatea. Multimile vad si discuta doar multul.

IN COPILARIE, am citit o poezie despre moartea unui leu si am plans. Mai apoi am vazut tablouri si sculpturi cu lei raniti sau in agonie si s-a instalat in mine convingerea ca moartea unui leu e drama, a unui elefant e tragedie, dar ca moartea unui tantar nu inseamna nimic. Ar insemna ceva, numai daca tantarii ar fi la fel de mari ca leii. Cat despre elefanti, disparitia lor n-ar preocupa pe nimeni dac-ar fi mici ca gandacii. Cand e marita si filmata in legea ei, in National Geographic, radasca are o monumentalitate comparabila cu a mamutului. Prin permanenta raportare la om, natura e deturnata de la intelesul ei firesc.

E ATAT DE PLICTISITOR modul in care sotul castiga cei treizeci de mii de euro necesari casei in fiece luna! Daca sotia nu s-ar pricepe sa-i cheltuiasca interesant, inteligent, cu farmec, cu gratie, daca n-ar avea talentul de a da un sens risipei, banii s-ar prapadi la fel de banal ca atunci cand se fac.

CARTILE SUNT O BUCURIE, cand ti se daruiesc cu bucata. O doamna a vrut sa-mi lase mostenire biblioteca sotului decedat. Ar fi fost s-o vand si sa pastrez doar cateva volume. Un lucru care m-ar fi urmarit toata viata. I-am spus doamnei ca imi doresc numai volumele care efectiv imi erau de folos. Femeia s-a suparat si nu mi-a mai vorbit niciodata. Mi-ar placea sa citesc si sa comentez o carte despre teoria si practica, despre psihologia cadoului.

O PICTORITA BATE GALERIILE si consignatiile cu tablourile ei, dar e refuzata politicos. Negustorii insa sunt gata sa-i cumpere lucrarile tatalui, decedat in urma cu douazeci de ani. "Stiti - se scuza ei - , mortii se vand mai bine."

GLUMELE SI ANECDOTELE publicate in revistele de dinainte de razboi au rareori umor. Razbesc in timp numai cele care au o mecanica interioara foarte rafinata. Se schimba doar invelisul, se produce adaptarea la vremuri.
Dintr-un Almanah Universul mi-a ramas in minte o gluma care priveste chiar tehnica glumei. Am retinut-o, cred, fiindca ma tine atent la constructie, la regia poantei. Iat-o: Un domn il injura de mama focului pe prietenul sau. Acesta intreaba: E serios sau glumesti? E serios, zice amicul. Atunci e bine, face injuratul, ca nu-mi plac glumele proaste.