Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu stim care-i mai sunt opiniile acum, cand partidul domniei sale are in mana fraiele puterii, dar, cu doar vreun an si ceva inainte de a le prelua, o analiza ascutita a domnului Adrian Nastase (...)
(...)in incercarea de a stigmatiza rezultatele in conceptia sa dezastruoasa ale guvernarii zise âde dreapta", descria Romania ca aflandu-se amenintata âintre colonizare si dictatura".Intre timp a intervenit guvernarea chiar a partidului dlui Nastase, care, sa recunoastem, a mai diminuat din simtamantul de disolutie a autoritatii si de incoerenta a actului de guvernare si care pare sa fi inversat spre crestere traiectoria economiei. Furibunda preocupare politica doar pentru interesele personale, de clan sau de partid n-a prea dat insa inapoi, mentinand riscurile pe care o asemenea preocupare le implica pentru tara in plan atat politic, cat si economic. Dar, mai ales, intre timp, a aparut, in mod poate neasteptat fata de momentul diagnozei Nastase, elementul nou al deciziei Uniunii Europene de a invita Romania la negocieri de aderare.
Fara a ignora cu ceva semnificatia istorica a acestei invitatii si a inceperii propriu-zise a negocierilor de aderare, nu se poate totusi impartasi interpretarea unora dintre politicienii romani cum ca, in urma acestui act, mai devreme sau mai tarziu, problemele dramatice ale Romaniei vor fi rezolvate, Uniunea Europeana, odata implicata, urmand a trage de par Romania din mlastina balcanismului politic si economic. Sa nu zicem hop, pana nu trecem pragul!
Oricum, insa decizia Uniunii Europene nu inlatura necunoscutele din ecuatia âintre colonizare si dictatura". Fara indoiala, candidatura si in perspectiva apartenenta la Uniunea Euroepana sunt obstacole aproape de netrecut pe drumul spre o dictatura, descurajari majore ale oricaror tentative antidemocratice. Dar Uniunea Europeana nu da vreun semn ca eventuala includere a Romaniei sub umbrela proprie inseamna cumva o adevarata colonizare a Romaniei, ca preluarea resurselor, dar si a problemelor ei, a activelor, dar si a pasivelor ei, in ultima instanta a administrarii ei.
Dimpotriva, Uniunea Europeana nu se arata dispusa sa cheltuiasca prea multi bani in Romania sau pentru Romania, desi Romania a ajuns sa coste extrem de putin si doar cu cateva miliarde de euro (chiar de dolari!) ar putea fi luata toata. Dar, si problemele ei sunt grave si costa anual miliarde de euro, decenii si decenii de aici in colo! Cu Uniunea Europeana nu ne paste vreo colonizare! Uniunea Europeana ne va rapi decizia (economica si politica) majora, dar ne va lasa administrarea! Nu se va complica. Or, asta este si problema: suntem, sau nu, in stare sa ne administram eficient! Ar fi bine sa ne ia Uniunea Europeana si administrarea?!
S-ar parea ca totusi Uniunea Europeana vrea ca Romania sa fie o tara membra si nu o colonie. Implicarea Uniunii Europene in Romania pare mai degraba a se limita la atat cat sa permita clasei politice romanesti sa aseze tara pe drumul cel bun. Astfel, problema care ramane este daca schimbarea prezumata de implicarea Uniunii Europene va fi mai puternica decat incremenirea actualei clase politice romanesti in interese de partid, de clan si personale.
