Nu numai despre Dani...

...Ci despre Răzvan şi Dani. Am ezitat mult până să scriu aceste rânduri, căci interpretările s-ar transforma, ca la jocurile lui fi-miu, în nişte monştri gigantici, total diferiţi de omuleţii din care au provenit. Dându-mi seama că nu duc lipsă de păreri eronate în ce mă priveşte, mi-am permis să mă avânt şi-n această direcţie, cu acelaşi curaj şi cu un soi nou de nepăsare în fatza ciudaţilor.

Mă înspăimântă parada de nulităţi de pe micile ecrane şi rareori pot zăbovi pe o emisiune, poate doar pe acelea de ştiri, dacă vreau neapărat să mă conectez la realitate. Divertismentul e din ce în ce mai tabloidizat şi e tot mai fidel unui public tembel, care nu reprezintă nici pe departe România. Cum nici figurile prezentate în prim-plan nu sunt decisive pentru caracterizarea acestui popor.  Din divertismentul de altădată, acela care era muncit de autori de umor, de actori care interpretau scenete, de regizori şi scenografi, de artişti care-şi respectau publicul, a mai rămas doar... nostalgia unora dintre noi.  Ce lipseşte cel mai adesea vedetelor de televiziune din noul val nu e numai farmecul - acest  ingredient secret şi totuşi cel mai reperat de public - dar, mai ales, caracterul. Prezentatorii de emisiuni nu mai gândesc în schemele normalităţii sociale, ci îşi imaginează doar că din ce în ce mai mulţi români îi vor privi cum îşi bat joc de oameni, cum bârfesc fără noimă, cum râd singuri de glumele lor nesărate şi cum mint, adesea, ca să umfle subiectele palide. Uşurinţa de a vorbi în fatza camerei pare suficientă spre a deveni... vedeta zilei.

Nesimţirea, capacitatea de a jigni, calitatea de a batjocori par a fi singurele date necesare în cv-ul unui prezentator modern. Printre aceste noi vedete, am zărit şi excepţii. Printre ele, am avut realmente o bucurie să descopăr doi oameni de televiziune. Încercaţi să uitaţi pentru o clipă povestea mea cu Dani şi mergeţi cu mine pe un altfel de gând.  Răzvan şi Dani au toate calităţile unor oameni de televiziune autentici - sunt spontani, sunt deştepţi, au umor, au coerenţă, ştiu gramatică de televiziune şi, mai presus de orice, sunt cuviincioşi - culmea, n-au deloc moliciunea celor care sunt  mereu blânzi şi buni, ironia lor e sofisticată, atacurile lor sunt perfect acoperite de argumentele protagoniştilor, glumele lor se opresc la limitele bunului-simţ. Nu ştiu de câte ori v-aţi început dimineţile cu ei, dar dacă mâine ar fi prima dată când i-aţi urmări, sunt convinsă că aţi remarca prospeţimea lor, energia cu care vă încarcă doar pentru că vă fac să zâmbiţi când abia v-aţi trezit. Aveţi vreo idee despre cum e să faci în fiecare dimineaţă un spectacol? Dimineaţa e, pentru cei mai mulţi muritori, momentul cel mai neproductiv al zilei. Răzvan şi Dani trebuie - şi fac asta de nişte ani buni - să fie zilnic în cea mai bună formă dimineaţa, să facă glume inspirate, să ia interviuri deştepte, să acopere întârzierile dese ale artistelor care se trezesc mai greu, să se prostească pentru a fi haioşi, să emoţioneze, să informeze, să respecte reguli, contracte de publicitate, timpi de emisie, indicaţii, să aibă vigilenţă obligatorie în direct, să performeze fără greşeală. Ştiu, veţi spune că toţi vă treziţi dimineaţa şi mergeţi la muncă, dar câţi dintre voi trebuie să fiţi şi pe o scenă, dis-de-dimineaţă, în fatza unui public tot mai numeros?... Câţi dintre voi n-aţi mai întârziat la muncă sau n-aţi mai dat un telefon că vi s-ar fi întâmplat ceva grav, ca să nu mergeţi o zi la serviciu? Răzvan şi Dani n-au nici măcar voie să se îmbolnăvească, darămite să le fie lene, în vreo dimineaţă...

Când Antena 1 i-a luat în prăvălia ei, de la Naţional TV,  a fost al doilea mare pas pentru tandemul cel mai vechi şi mai armonios din "minunăţia" asta de showbiz. Primul pas decisiv în cariera lor a fost venirea în capitală, nu chiar direct de la Reşiţa, oraşul copilăriei lor, ci de la Timişoara, unde făceau deja radio şi începeau să aibă fani. Răzvan şi Dani au venit în Bucureşti cu puţine bagaje, cred, dar au luat cu ei un soi de bun-simţ veritabil, o educaţie sănătoasă cum numai provincia dă, pe alocuri. Deşi s-au pus la punct cu toată şmecheria capitalei, au mereu candoarea şi sclipirea indivizilor naturali, care n-au nimic de ascuns, care nu pot fi şantajaţi cu ceva, care n-au jigodisme sau apucături de mahala. Sunt tineri, sunt îngrijorător de corecţi, fac o pereche cum nici în căsniciile perfecte nu întâlneşti şi sunt norocoşii "câştigători" ai unei echipe veritabile de profesionişti. Veţi mai auzi multe miştouri despre oamenii din echipă, le veţi mai auzi numele pomenite în glume de casă, în direct, dar pe fiecare loc din redacţie stă exact omul cel mai potrivit în reuşita matinalului. De fapt, în reuşita oricărui tip de program de televiziune - acolo lucrează unii dintre cei mai buni profesionişti pe care i-am cunoscut vreodată, aproape că-i invidiez pentru cel mai bun editor de montaj, cel mai bun regizor de emisie, cel mai bun regizor artistic sau cel mai bun producător...

Tot acolo e cel mai râvnit loc de muncă al oricărei fete tinere, care vrea succes rapid - acela de "vecina". Dar nu cred că pe Daniela Crudu o va detrona cineva prea curând, căci are un "impecabil" pe care băieţii îl pun zilnic în valoare. Pe Vlădutz am să continuu să-l bat la cap până va scrie o carte cu reţetele şi poveştile lui de amor, căci sunt irezistibile...

Succesul matinalului, apetenţa din ce în ce mai mare a organizatorilor de evenimente pentru cuplul de prezentatori "Răzvan şi Dani", abordarea lor ca imagine în campanii publicitare tot mai ample reprezintă prelungirea firească a unui succes muncit, câştigat pas cu pas, ridicat umăr la umăr şi apreciat cu mintea deschisă şi neîmbâcsită de sclipirile gloriei vremelnice.

Oamenii aştia duc deja o istorie de televiziune în spate, deşi paginile cele mai incitante par a se scrie chiar acum.... Oamenii aceştia chiar pot fi modele pentru generaţia lor, nu mai pentru zen-ul atât de rar al unei echipe ce ţine şi face performanţă de mai bine de 8 ani (şi se cunosc de 25...), dar şi pentru ce înseamnă şi poate fiecare în parte în viaţa lui normală.

Contrapunctul dintre ei nu îi aruncă în colţuri diferite de comportament, ei nu sunt Răzvan-cel-Bun şi Dani-cel-rău şi nici invers, ci sunt doi tipi diferiţi, care au în comun cele mai seducătoare calităţi, mai ales cele aflate pe cale de dispariţie în televiziune.

Îi respect cu toată onestitatea, dincolo de orice relaţie personală. Îi respect ca pe nişte profesionişti autentici ai divertismentului de televiziune, ca pe cei mai buni entertaineri de scenă în spectacole grandioase. Nu sunt nişte oameni perfecţi, dar abia asta îi face atât de speciali...

Neatza! Treziţi-vă şi gândiţi senin -  n-am scris în calitate de iubita lui Dani, el habar n-are ce mi-a venit să fac. Am scris emoţionată de talentul acestor doi oameni de televiziune, de uluitoarea lor forţă de a face un lucru greu, zilnic, dar atât de bine şi de cinstit... Nu ştiu câţi artişti le vor mulţumi vreodată, nu ştiu câţi corespondenţi din ţară s-au prins că au devenit celebri abia după ce-au intrat în dialog cu băieţii, nu ştiu câte pitzi au înţeles ce miştouri subtile s-au făcut pe seama lor şi nici câte interviuri impecabile au luat băieţii aceştia pe stomacul gol. Dar ştiu că dimineţile cu ei reprezintă puţinele ore curate dintr-o zi de televiziune, poate singurele în care ne putem lăsa copiii în fatza televizorului şi singurele în care România e o ţară normală, cu o televiziune de calitate...

Mulţumesc, Răzvan şi Dani...

Telespectatoarea Mihaela Rădulescu.