In toiul campaniei electorale de anul trecut, mai precis la 23 noiembrie 2004, Evenimentul Zilei dadea publicitatii in premiera absoluta fragmente din ceea ce o Nota a redactiei numea Stenogramele sedintelor Delegatiei Permanente si ale Biroului Central Executiv al PSD din 29 septembrie, din 13 octombrie, 20 octombrie, din 2 decembrie si din 8 decembrie 2003.
La vremea respectiva, publicatia condusa de Cornel Nistorescu devenise un soi de Scinteia stalinista a Aliantei DA si a lui Traian Basescu, razgaiat in fiecare zi cu sintagma Traian Cel Mare. Dupa ce se infruptase copios din publicitatea de stat oferita de PSD, cel supranumit si Miliardarul la negru se orientase spre un nou izvor facator de bani: Alianta DA si candidatul Traian Basescu.
Nota care prefata dezvaluirea dadea amanunte despre felul in care redactia ajunsese in posesia Documentului. Se facea trimitere la un site - www.istorie.ro - pe care stenogramele ar fi fost postate cu o zi in urma.
Stenograma are o definitie clara in orice Dictionar al limbii romane, chiar si in cele pentru uzul gazetarilor analfabeti sau santajisti. E un document care transcrie interventiile unor insi in cadrul unei reuniuni: de la o sedinta pana la un interogatoriu. Conditia fundamentala pentru ca o astfel de transcriere sa aiba calitatea de
stenograma este iscalirea textului de catre participanti. Nu e o conditie absurda. Fie ca e vorba de transcrierea unei inregistrari audio, fie ca e vorba de dactilografierea unei stenograme propriu-zise, textul final poate contine inadvertente. Unele sunt rodul greselilor celor care s-au ocupat de transcriere. La procesul Maresalului, convocat ca martor in sedinta din 11 mai 1946, Iuliu Maniu nu s-a lasat pana n-a citit stenograma interventiei sale si n-a corectat-o. Abia dupa aceea a iscalit-o. Marele politician s-a temut atat de analfabetismul dactilografei, cat si de incercarea comunistilor de a-l falsifica. Alte inadvertente provin din stradania anchetatorilor de a rastalmaci in folos propriu spusele celui anchetat. Stenogramele interogatoriului la care a fost supus Ion Antonescu in subsolul Ministerului de Interne (12-19 aprilie 1946) stau marturie numeroaselor corecturi facute de Maresal inainte de a le iscali. Atat din punct de vedere juridic, cat si din punct de vedere gazetaresc, un text cu pretentia de a fi stenograma unei reuniuni n-are nici o valoare fara semnatura celor care au luat cuvantul. Procesul CPEx din 1990-1991 a fost o aberatie juridica tocmai pentru ca fostii lideri ai PCR erau acuzati plecand de la un document pe care nu-l semnasera: asa-zisa Stenograma a sedintei CPEx din 17 decembrie 1989.
In cazul asa-ziselor steno-grame din care Evenimentul Zilei reproducea fragmente masive, indoiala in ce priveste autenticitatea era intarita si de misterul in care se scalda sursa: un site de pe Internet. Oricine din Romania damboviteana putea posta pe Internet un document ca fiind stenograma unei reuniuni. Cand i-au dat drumul la tipar, conducatorii de atunci ai ziarului nu s-au gandit ca la fel de bine putea sa apara pe un site de Internet stenograma unei sedinte de redactie in care s-ar fi discutat despre banii primiti de la Alianta DA pentru a lansa in lume scandalul Stenogramelor PSD. In primul numar, constiinta profesionala are totusi o mica tresarire. Redactia isi exprima in Nota introductiva unele indoieli privind autenticitatea Documentului:
"E greu de verificat in ce masura transcrierile sunt autentice sau daca ele respecta cu acuratete presupusele dialoguri."
Ulterior insa, campania sustinuta de ziar nu mai are nici un complex. Comentatorii, transformati in propagandisti de tip bolsevic, nu mai au nici o indoiala privind autenticitatea documentelor. Despre niste texte a caror sursa nu se va dezvalui nici azi, la zece luni de la publicare si pe care lideri PSD le-au contestat consecvent, se vorbeste ca si cum ar fi fost Stenogramele oficiale recunoscute oficial de PSD.
Dezvaluiri ulterioare au aratat ca era vorba de un moment din campania electorala a Aliantei si a lui Traian Basescu. Un moment bine pregatit. Asa-zisele stenograme fusesera postate pe Internet de angajatii unei agentii de presa specializate pana atunci in stiri ieftine, multe dintre ele nascocite. Romnet, pentru ca despre aceasta agentie era vorba, fusese finantata de liberalul Cristian Boureanu. Tanarul adept al mijloacelor lui Traian Basescu folosise un truc demn de a ramane in istoria diversiunilor electorale. Mult timp, Romnet daduse pe gratis intregii prese stiri traznite din Moldova tuturor posibilitatilor. Cum o agentie costa, generozitatea lui Cristian Boureanu ridica semnificative semne de intrebare.
Din punct de vedere gazetaresc, dupa opinia mea, mult mai interesante decat discutiile evidentiate ar fi fost dezvaluirile privind felul in care textele ajunsesera pe Internet. Reuniunile PSD fusesera inregistrate ilegal de catre STS sau SRI cum sustine acum Cozmin Gusa? Le pusesera la dispozitia adversarilor politici lideri PSD, nemultumiti ca fusesera marginalizati, cum crede acum Corneliu Vadim Tudor? Era vorba, cumva, de o manevra prin care gruparea Nastase voia sa compromita gruparea Iliescu? Aceasta ultima intrebare nu era chiar fantezista. Fie si la o simpla privire, asa-zisele stenograme schitau un Adrian Nastase pozitiv in confruntarea cu negativii lui Ion Iliescu: Rodica Stanoiu si Florin Georgescu. O presa normala s-ar fi angajat de indata in dezvaluirea dedesubturilor. Ar fi obligat-o la asa ceva nu numai curiozitatea profesionala, dar si nevoia de a lua pozitie fata de mijloacele murdare la care se pretau politicienii in batalia pentru ciolan. Presa de la vremea respectiva nu era insa una normala. Putinii jurnalisti lucizi care refuzasera sa se transforme in agenti electorali de doi lei erau supusi unui adevarat linsaj de ziare precum Evenimentul Zilei sub acuzatia de slujbasi ai PSD. Masinaria mediatica a patronilor de presa cu insomnii de catuse va transforma o dezvaluire indoielnica intr-un veritabil scandal. Seara de seara, reprezentanti ai asa-zisei societati civile, in frunte cu Purcica presei romanesti postdecembriste, apar la Realitatea TV si discuta despre fragmentele publicate in Evenimentul Zilei ca si cum ar fi apartinut unor documente oficiale ale PSD. Sorin Rosca Stanescu, amic de chef (la vremea respectiva) cu Traian Basescu, se grabeste sa tipareasca nu mai putin de trei volume. Simpla maculatura si din punct de vedere istoriografic, deoarece nici un cercetator din viitor nu-si va permite sa le ia drept sursa. La randu-i, Evenimentul Zilei realizeaza un supliment pe
care-l distribuie gratuit intr-un milion de exemplare. Cu ce bani? Cornel Nistorescu si Thomas Landolt, reprezentantul Familie Ringier in Romania,
n-au raspuns nici acum.
Intr-o tara civilizata, afacerea n-ar fi avut nici un ecou. Publicul ar fi cerut de indata dezvaluirea sursei. La noi insa, scandalul stenogramelor a devenit una dintre cele mai mari lovituri electorale postdecembriste. Faptul a fost posibil pentru ca:
a) impotriva PSD se crease deja un complot alcatuit din oameni de afaceri dubiosi, ajunsi la o negustorie cu Traian Basescu (il sprijineau financiar si mediatic in schimbul viitoarei imunitati juridice), servicii secrete (SRI, STS, SIE) ai caror sefi, numiti de PSD, obtinusera garantia ca nu vor fi schimbati, grupul de mafioti din jurul lui Adrian Nastase, trecut de cu arme si bagaje de partea iminentului invingator, in schimbul plasarii la Cotroceni a Elenei Udrea;
b) batalia din interiorul PSD. Gruparea Adrian Nastase isi vedea satisfacute interesele de a lovi gruparea Iliescu, cata vreme din stenograme ieseau prost tocmai adversarii lui Adrian Nastase;
c) imaginea PSD de partid corupt.
Sa admitem insa ca, desi rod al unui complot mafiot - presa, oameni de afaceri, sefi ai serviciilor secrete - , afacerea stenogramelor isi avea justificarea in contextul bataliei electorale. O data trecuta campania, chestiunea trebuia sa fie data uitarii. Nu s-a intamplat insa asa. Dupa venirea la putere a Aliantei DA si a lui Traian Basescu, organizatii ale societatii civile, aceleasi care fusesera implicate in diversiune, unele conduse de Monica Macovei si Renate Weber, inainteaza o plangere Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Ce se cerea in aceasta plangere? Nici mai mult nici mai putin decat ca liderii PSD pe care asa-zisele stenograme ii dezvaluiau ca zicand ca vor face acte de coruptie sa fie anchetati ca si cum le-ar facut! Plangerea era o aberatie. Mai intai, pentru ca nimeni nu dovedise ca stenogramele erau autentice. Apoi, pentru ca si daca ar fi fost autentice, din faptul ca un personaj spunea in sedinta ca va face si va drege, nu rezulta in chip automat ca le-a si facut. Multe spune un om despre ce va face si va drege. A-l denunta ca a si facut presupune un larg ocol de la logica.
Sa admitem insa ca intr-o democratie precum cea de bodega a Romaniei de azi, un cetatean are dreptul sa faca orice denunt. Sertarele Parchetelor din tara sunt pline de denunturi in care femei la menopauza se plang ca nu mai au ciclu pentru ca s-a uitat urat la ele mata vecinei de peste drum. Inseamna asta ca ditamai institutia statului de drept sa le dea curs cheltuind bani si energie?!
Spre stupoarea bunului simt, Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a pus in miscare. Institutia condusa de nefericitul Ilie Botos a inceput sa ancheteze nu pe cei care pusesera la cale diversiunea (s-ar fi impus asta, deoarece, daca documentele erau adevarate, cei care le postasera pe site facusera rost de ele prin efractie), ci pe liderii PSD citati in asa-zisele stenograme. Rand pe rand, liderii PSD au fost chemati la Parchet. Mai mult, impotriva unora s-a inceput urmarirea penala.
In istoria Romaniei nu cred sa existe un asemenea moment de aberatie juridica. Niste texte publicate in cadrul campaniei electorale, carora nu li s-a stabilit nici acum nu numai autenticitatea, dar nici macar sursa, au capatat brusc putere de zdrobitoare proba juridica. Si mai grav, Rodica Stanoiu si Florin Georgescu sunt anchetati ca si cum ar fi comis faptele despre care vorbesc in proza publicata.
E ca si cum in presa ar aparea un text ce pretinde a fi stenograma discutiei dintre un barbat si o femeie sub plapuma. Pentru a-si rezolva problemele de erectie, barbatul ii spune nevestei c-a participat activ la un viol in grup. Urmarea acestui fapt? Vine ditamai procurorul Republicii, faimosul Ilie Botos,
si-l pune sub urmarire penala pentru participare la viol in grup!
Sa nu-si fi dat seama Ilie Botos de proportiile aberatiei? Fireste ca da. Lui ii tremurau insa nadragii ca va fi schimbat de catre noul jupan de la Cotroceni. Numit de Adrian Nastase in 2004 procuror general in contextul bataliei impotriva gruparii Iliescu, Ilie Botos e un ins compromis. A facut tot ce i
s-a spus sa faca de catre fosta Putere politica. Traian Basescu aplica din instinct un truc folosit cu brio de comunisti cand au venit la sefia tarii. Si anume folosirea magistratilor compromisi pentru promovarea unor aberatii juridice. Colonelul Alexandru Petrescu, presedintele Completului de judecata care l-a trimis pe Iuliu Maniu la inchisoare, se compromisese grav in timpul regimului Antonescu. Pentru a-si salva pielea, executase fara cracnire comanda politica.
Ilie Botos e un demn urmas al acestui procuror. A executat fara cracnire comanda de la Cotroceni in cazul diversiunii cu jurnalistii rapiti in Irak. A executat fara cracnire indicatia de a-l vari la zdup pe Dinu Patriciu. A executat fara cracnire indicatia de a-l chema la Parchet pe Dan Ioan Popescu. Executa fara cracnire comanda politica in ce priveste stenogramele.
Asemenea judecatorului din procesul Maniu, Ilie Botos va fi dat de-a berbeleacul pana la urma. Urmasul va supravietui caderii de la putere a Aliantei.
Si PSD-ul il va folosi cu brio pentru a-i haitui pe liderii viitoarei Opozitii.
Sa mai spuna cineva ca Justitia din Romania e independenta!
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
