O lichea

Presa noastra mai mult decat libera a reprodus pe spatii largi confesiunea numitului Ioan Paun din dosarul Adrian Nastase. Patronii presei noastre sunt, in marea lor majoritate, niste carnatari damboviteni, carora le tremura turul pantalonilor de lux ca ar putea intra pe mainile de otelar ale Monicai Macovei si pe cele de fata mare ale lui Daniel Morar.

Slujbasii carnatarilor nu stau nici ei mai bine cu pantalonii (din stofa mai saracuta) la gandul ca Jupanul - si asa nemultumit ca nu-i da satisfactii depline starletei descinse din vagaunile Moldovei - s-ar putea incrunta si le-ar lua cozonacul din fata. Numai asa se explica absenta presei noastre libere si independente de la misiunea de esenta a scrisului: vegherea ca moravurile sa nu se imputa. Daca n-ar fi asa, ar fi trebuit sa se gaseasca unul, macar unul, din cohorta de procurori morali cotidieni care sa fi observat anomalia numita Ioan Paun. Prin 2002, Ioan Paun era consul general la Hong Kong. In Republica Populara Chineza soseste Dana Nastase, sotia primului-ministru al Romaniei. Numai cine e prost sau ticalos nu-si poate inchipui ce s-a intamplat in personalitatea domnului consul general.

S-a intamplat o mare temperatura de nivelul celei atinse de damele care zic la tv, dupa miezul noptii: Suna-ma cat sunt fierbinte. Sosirea Danei Nastase era un fericit prilej de gudurare cu clabuci. In stilul deja binecunoscut al slujbasilor de la ambasadele noastre din strainatate, gata sa se dea peste cap pentru a-i face pe plac Domnului sau Doamnei de ale carui sau ale carei hachite depinde mentinerea in post sau chiar avansarea sa. Dana Nastase voia sa cumpere o multime de lucruri din China. Sarut manusitele, ma ocup eu de toate! - s-a plecat pana la pamant consulul nostru. Si - asa cum dezvaluie insasi confesiunea sa din Rechizitoriu - s-a facut luntre si punte pentru a fi cat mai util doamnei prim-ministru.

S-a schimbat regimul. Peste Romania a coborat regimul de cutitari al lui Traian Basescu. Dictatorul pitoresc de la Cotroceni s-a decis sa inlature pe toti cei care i-ar putea fi concurenti pe scena politica. Sub semnul acestui singur obiectiv ce-i defineste mandatul, Traian Basescu a purces la executarea potentialilor concurenti. Pe unii i-a trimis pe lumea cealalta a politicii prin sugrumare cu perna. Dupa modelul amantului care, in toiul vorbelor dulci, pune pe fata femeii in extaz perna ucigasa. Astfel au fost scosi din joc: Mona Musca, Theodor Stolojan. Pe altii i-a inlaturat prin asmutirea asupra lor a Politiei Politice de tip nou: Parchetul. Lui Ion Iliescu i s-a trantit rapid un dosar penal. Lui Gigi Becali i s-a mesterit un dosar la DNA. Pe Adrian Nastase, care e mai voinic, l-a ingropat in aproape 20 de dosare penale. Ioan Paun a fost chemat la DNA si, in stilul banditesc tipic regimului Basescu, i s-a spus: ori scrii ce vrem noi despre Adrian Nastase, ori te trimitem in instanta si te-ai lins pe bot de postul din strainatate! A venit un nou moment in care Ioan Paun a facut un exercitiu complet de lichelism. A scris tot ce i-au zis cei de la DNA. Nu-l costa prea tare in materie de sira spinarii.

Si-o mai facuse o data rama in cazul Danei Nastase. Presa carnatarilor ajunsi moguli media asuda de vreo cateva zile sa ne convinga ca Ioan Paun e o victima. Victima a cui? Sa admitem ca sotia primului-ministru i-a cerut sa comita ilegalitati. Ce-l costa s-o refuze? Postul? Pai, merita fie si postul de consul mizeriei de a te gudura? Sa admitem ca a ajutat-o pe Dana Nastase din impulsul incercat de multi de la ambasade de a fi indatoritori cu stabii descinsi de la Bucuresti. Daca e asa, de ce n-a refuzat sa fie rama in fata celor de la DNA? De ceva timp, niste pitifelnici de la ziarele carnatarilor condamna cu manie proletara pe toti cei care sub regimul comunist au colaborat cu Securitatea. Lasand impresia ca ei, de-ar fi nimerit in conjunctura traita de cei incriminati, mai degraba s-ar fi lasat dusi la plutonul de executie decat sa colaboreze cu Securitatea. Nu ne intrebam cum de acesti bravi eroi accepta sa scrie ce le zice patronul asezat in jilt si scarpinandu-se de negreata intre destele de la picioare. Ne intrebam cum de-l caineaza pe bietul Ioan Paun, pentru ca si-ar fi putut pierde postul de consul. Pentru ca o astfel de atitudine incurajeaza la slujbasul roman naravul venit prin sangele stramosilor pana azi de la Fanarioti: lichelismul.