Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din vremurile Greciei antice şi până azi popoarele lumii şi minţile lor luminate s-au străduit necontenit să iasă din bezna fricii şi ignoranţei şi să lumineze drumul unei vieţi mai împlinite, cu mai puţine griji, cu un pic de fericire, cu liniştea dată de respectul pentru disciplină şi lucrul bine făcut. Această strădanie s-a izbit fără încetare de zidurile necunoaşterii, dezordinii şi prejudecăţilor.
România noastră de astăzi pare astfel constituită din două lumi care coexistă într-un fel de război nedeclarat. O lume larg răspândită a nepăsării, incompetenţei, neştiinţei şi dispreţului de carte. O altă lume, din ce în ce mai restrânsă, a competenţei şi seriozităţii. Cea dintâi devine tot mai mult lumea muncii de mântuială, a indisciplinei şi superficialităţii. Cea de-a doua se compune din lucrul bine făcut, din activităţi bine orânduite, din talent valorificat şi eficienţă dovedită. Deocamdată, în confruntarea inevitabilă dintre cele două lumi, învinge lehamitea, învinge zeflemeaua, învinge zicala distructivă "Las' că merge ş-aşa!".
Dar România n-are cum să trăiască în afara lumii înconjurătoare care, în ciuda crizelor, continuă să se mişte - uneori cu viteza luminii - în sensul dictat de competenţă şi seriozitate. Prin urmare şi în mod obiectiv, lumea "diformă" - a Ne-urilor, Dez-urilor şi In-urilor - va fi lumea servitorilor. Cealaltă lume, aceea a afirmărilor, va fi lumea celor ce vor dispune ce să facă servitorii. Transformarea României într-o lume de servitori este opera politicii antinaţionale care a cuprins treptat ţara până la nivelul actual la care aproape nimeni nu credea că se poate ajunge. Şi fiindcă întotdeauna un exemplu poate lămuri, iată-l: o Românie a cărei agricultură ar putea produce cât pentru trei Românii este subjugată importurilor de alimente. Nu piaţa liberă e vinovată, ci politicienii jafului în bună înţelegere cu importatorii.
Speculatorii-intermediari ai importurilor de alimente mă trimit cu gândul la o remarcă a actualului prim-ministru al Greciei despre speculatorii pe datoria suverană a statului: "Ei sunt ca nişte monştri în viaţă" (şi după o pauză) "îmi cer scuze monştrilor".
Pentru a înţelege cum s-a ajuns aici, în locul unei savante demonstraţii, mi-e de ajuns să citez din scrierea lui Cicero "De oficiis" ("Despre îndatoriri") în care, referindu-se la Cezar şi setea lui de glorie, numeşte ca temei al gloriei afecţiunea cetăţenilor care totodată poate fi rea, exprimată prin violenţe, dezordini şi deşănţare: "O, nefericitule sau mai degrabă om fără minte, aflat printre cei care aplaudă, ar trebui să-l gândiţi mai mult de rău (pe Cezar), decât aceia care nu-l aplaudă." Cicero li se adresa acelora care au aplaudat războiul civil provocat de Cezar şi care a condus la înlăturarea republicii în favoarea unei dictaturi.
Dezordinea în stat nu are cum să nu fie asociată cu un deficit moral sever, pentru că este rezultatul interacţiunilor dintre puterea politică şi instrumentele statului: justiţie şi administraţie. Sunt astăzi teribil de mulţi politicieni ai puterii care se pare că nu resimt vreo obligaţie faţă de cei guvernaţi.
Citește pe Antena3.ro
