O stenogramă dintotdeauna

Chiar nu credeam că Ceauşescu îl invocă pe Eminescu la o şedinţă a Comitetului Politic Executiv al CC al PCR. Ce să caute poetul la o sindrofie oficială care-şi propunea să demaşte trădătorii de ţară?

Ei bine, în urmă cu 20 de ani, căpeteniile statului socialist s-au întrunit să dezbată cazul unor "măgari" şi "derbedei politici, declasaţi şi moral şi politic", al "palavragiilor care ascultă tot felul de posturi străine"! "Borfaşii" cumpăraţi de "agenturile străine" erau Răceanu, Bârlădeanu, Brucan, Apostol, Corneliu Mănescu şi Pârvulescu, mai toţi figuri centrale ale României "revoluţionare" din 1989. În toiul discuţiilor, intrigat că aceste elemente declasate "îşi aleg stăpâni pe cei care îi plătesc mai mult!" şi că "Nu se duc la bulgari, ci la cei care îi plătesc bine", tovarăşul şi-a adus brusc aminte de bardul de la Ipoteşti şi zdrang citatul. Cică "unii au universul în degetul lor mic", s-a auzit în aerul tremurând al încăperii-celulă. Stenograma publicată de Scînteia lu' Tucă, într-una din zilele trecute, mă obligă să-l reconsider pe soţul viperoasei  Elena, postumat insistent în epitete deloc laudative. Apropo, actualul preşedinte din ce clasici o cita la şedinţele dedicate floricelilor şi dorinilor trădători? şi cine or fi "măgarii" noii ordini statale? 

***
Ce ironie a  sorţii! România s-a prăbuşit într-atât încât îşi vinde secretele spionilor bulgari... Dacă, potrivit Cârmaciului scorniceştean, trădătorii neaoşi nu mergeau atunci la bulgari şi nici la cubanezi şi coreeni, ci la occidentalii bogaţi, azi am ajuns la leva zikolovilor şi stamenilor cu "cefe groase". E şi ăsta un indicator al decăderii României postdecembriste şi, zău, că CSAT trebuie să ia măsuri ferme pentru remedierea situaţiei! Vorba răposatului: "A da dovadă de îngăduinţă înseamnă a face jocul cercurilor reacţionare străine, în detrimentul poporului român şi construcţiei socialiste - şi nu putem face aceasta!" (Construcţia socialistă se va înlocui cu alt idiotism - "construcţia euroatlantică" -, că aşa e la modă.) 

***
În luările de poziţie ale Secretarului general, referirea la procuratură şi securitate se împerechea reflex cu adjectivul posesiv "noastre". Ca şi legile, de altfel. Şi procuratura, şi securitatea, şi legile erau "ale noastre", adică ale lor, activului de partid şi de stat. "Procuratura şi organele noastre de securitate...", era expresia favorită a activistului comunist, şi ea s-a transmis peste ani, uşor modificată. Organele nu mai sunt ale lor, ci ale lui, timonierului cotrocenist.

***
Aţi remarcat ce sintetică şi categorică era "madam Codoi" în stenograma cu pricina? Intervenţiile sale erau scurte şi precise, dar mai ales sentenţioase: "Este recrutat de mult de americani" (despre Brucan), sau "Este vulnerabil la orice" (despre Corneliu Mănescu), ori "Indiferent cine trădează, trădarea este trădare", iar, în final, "Însă trebuie trase nişte concluzii despre cum trebuie să păstrăm secretul de partid şi de stat". Prima doamnă a cartelului purpuriu nu avea îndoieli ci limpezimi, iar cuvintele sale cădeau ca ghilotina peste grumazul proscrişilor pe motive ideologice. Nu vi se pare, totuşi, că modul ei de gândire, simplist şi ultimativ, deseori veninos, are ceva băsescian?

***
Cât ne-am îndepărtat de România Scînteii de odinioară?, mă întreb adesea, tulburat de posibilul  răspuns. "Stenogramele" de ieri, cu mici retuşuri, de formă, îmbracă fonduri prezente, mereu actuale, semn al reacţionarismului românesc, al întârzierii în neschimbare. Păi, de pildă, cu ce e desuetă remarca ălui mai iubit fiu al poporului "că în problema cinstei, noi am cam devenit «gură cască» şi am spus «lasă-l, săracul». Ne mulţumim că unuia îi atragem doar atenţia, iar el continuă mai departe să facă ce vrea?" Ori directiva că "toate organele şi toţi oamenii care se ocupă cu controlul acestei legi (...) trebuie să fie strâns legaţi de securitate şi aprobaţi de securitate?" şi "legătura" e parcă mai strânsă ca oricând...