Oportunismul de la Tiganca

La Tiganca au participat un trimis de rang inalt al regimului Basescu - un regim care nu osteneste a se fali ca a redat romanilor demnitatea - si un oarecare al regimului comunist al lui Voronin, un regim care sustine in continuare teza bolsevica a cotropirii Basarabiei de catre fascistii romani. Intre trimisul Bucurestilor si trimisul Chisinaului n-a fost insa nici o diferenta. Cimitirul de la Tiganca n-a fost inaugurat. A fost devastat a doua oara. Gratie nemuritorului oportunism romanesc.

Sedusa, fara a fi abandonata insa, de noile episoade ale telenovelei politice scrise si regizate de noua familie regala a Romaniei - zisa si familia Basescu (a se vedea sceneta cu hartiuta de la Cotroceni, vizita de lucru a mezinei Elena Basescu la mai multe spitale din Bucuresti, pe post de Regina Maria a Partidului Democrat), presa noastra libera si independenta a trecut sub tacere un eveniment de o deosebita rezonanta: inaugurarea la Tiganca, dincolo de Prut, la 1 iunie, a Cimitirului eroilor romani cazuti in luptele din perioada 22 iunie-16 iulie 1941.

Luptele de la Tiganca raman in istoria patriei nu doar prin jertfele lasate pe campul de batalie (peste 1.000 de militari romani, intre care si multi ofiteri superiori), dar si prin semnificatia lor aparte: sunt primele lupte date pentru trecerea Prutului in razboiul de dezrobire a Basarabiei luate cu japca de bolsevici prin Diktatul de la Moscova din iunie 1941. Dupa lupte, s-a ridicat aici un cimitir. La venirea lor, in 1944, rusii au devastat pur si simplu cimitirul. Zdrobitoare dovada a psihologiei de paros din adancurile Siberiei. Cei cazuti acolo erau soldati. Si orice soldat, chiar si cel cu care te-ai confruntat in lupta, are dreptul la un loc de veci.

Acum, cimitirul de la Tiganca a fost refacut.

La inaugurare au participat Regele Mihai (care astfel si-a mai spalat un pic imaginea usor compromisa de furia cu care cere inapoi castele si paduri), ministrul Apararii Nationale, Teodor Atanasiu, consilierul prezidential pentru securitate si aparare nationala, Sergiu Medar, si un trimis al guvernului comunist de la Chisinau.

Momentul de la Tiganca nu era unul oarecare. Mortii din cimitir sunt militari romani cazuti eroic pentru dezrobirea Basarabiei. Ne-am fi asteptat ca macar ministrul Teodor Atanasiu sa spuna cateva cuvinte despre ce s-a intamplat aici in urma cu 65 de ani, despre telul pentru care si-au dat viata militarii romani intr-o batalie ce se inscrie in istoria patriei, la loc de cinste, alaturi de cele de la Rovine, de la Plevna, de la Marasesti. In chip surprinzator, ministrul Apararii a renuntat sa mai tina discursul scris de acasa. N-au tinut discursuri nici Regele Mihai, nici trimisul Presedintiei.

A vorbit, in schimb, cat a putut de mult, trimisul comunistilor de la Chisinau. Sub semnul conceptiilor bolsevice, pe larg asumate de regimul Voronin, reprezentantul Guvernului moldovean a declarat ca reconstructia cimitirului de la Tiganca se inscrie in spiritul conventiilor de la Geneva. Judecand dupa nume, trimisul Chisinaului e roman. Roman bolsevizat, desigur, o data ce a tinut sa infatiseze inaugurarea cimitirului nu drept expresia pretuirii soldatilor romani care si-au dat viata pentru eliberarea Basarabiei, ci drept o masura ceruta de conventiile internationale. Putin a lipsit sa nu vorbeasca de "fascistii romani care au atacat miseleste maretul popor sovietic de pe teritoriul Republicii Socialiste Moldova".

Gestul activistului de rang inferior de la Chisinau nu ne surprinde. Desi curtat cu asiduitate de Traian Basescu si, din cauza asta, ocolit cu prudenta de anticomunistii in leafa de la Bucuresti, regimul comunist de la Chisinau continua cu brio politica Moscovei de interpretare stalinista a Trecerii Prutului. Ne surprinde, in schimb, gestul lui Teodor Atanasiu. Renuntand la discurs, domnia sa a declarat: "Am venit aici sa ne comemoram eroii cazuti pentru patrie, indiferent de misiunile in care au fost trimisi, indiferent de locul in care au fost trimisi".

Ce se intelege din vorbele lui Teodor Atanasiu?

Ca eroii de la Tiganca au fost trimisi de cineva, intr-o misiune cu care domnia sa nu e de acord! A venit totusi la aceasta inaugurare, deoarece oficialitatile de la Bucuresti comemoreaza romanii cazuti chiar si in misiuni absurde sau in locuri unde n-aveau ce cauta.

Repetam: La Tiganca, militarii romani n-au murit intr-o misiune oarecare, trimisi de "criminalul Antonescu". Au cazut pentru dezrobirea Basarabiei.

La Tiganca au participat un trimis de rang inalt al regimului Basescu - un regim care nu osteneste a se fali ca a redat romanilor demnitatea - si un oarecare al regimului comunist al lui Voronin, un regim care sustine in continuare teza bolsevica a cotropirii Basarabiei de catre fascistii romani. Intre trimisul Bucurestilor si trimisul Chisinaului n-a fost insa nici o diferenta.

Cimitirul de la Tiganca n-a fost inaugurat. A fost devastat a doua oara. Gratie nemuritorului oportunism romanesc.