Opoziţia iese din hibernare

Hibernarea opozitiei, pe care am gasit-o lunga si plicticoasa, cu astenii de iarna, de vara si de toate anotimpurile, cu prea multe junghiuri si reumatisme, s-a ispravit inainte cu o zi de Florii, ziua in care Mantuitorul intra in Ierusalim, pe asin si e salutat de popor cu smicele de salcie. Inviorata, asa cum o astept de ani buni, politica anti-Basescu – fiindca nenorocirea Romaniei s-a chemat si se cheama inca Basescu – a prins glas articulat, si-a aratat puterea razvratirii si a spulberat orice sansa de concubinaj, intelegere si miselie. Fara Basescu si fara PDL, acesta a fost mesajul. Variantele smecheresti venite din Deal, strategiile deghizarilor lupului in miel, prostirea, a mia oara, nu doar a prostilor de noi, buna parte din popor, ci si a luminatiei lor politicienii opozitiei, gata mereu de un compromis, au zburat. Punct, a zis Antonescu, mai marele USL din partea dreapta, repetand o constanta pe care i-am apreciat-o mereu. Punct a zis si Ponta, mai marele USL din partea stanga, chiar mai strigat decat s-ar fi cuvenit prin regulile epistolar-diplomatice, dar dupa discursul de la investirea noului premier, moale si naucitor pentru mine, ii e permisa si o injuratura mascaroasa. Injuratura de altfel meritata de tartorul care ne injura de sapte ani pe toti si ne arata mereu ce-si arata chivutele una alteia cand se cearta. Ma refer la ruperea acelei scrisori care, de aici, de la Sangeru, nu se vede in caligrafie si continut, ceea ce nu inseamna, parol, nici-o paguba, dar am convingerea ca era tot o stratagema otravita a presedintelui. Congresele, trei intr-unul, au inlaturat suspiciuni si au dat ferm ordinul de lupta. Armata anti-Basescu, devenit simbol al minciunii, coruptiei, demagog fara egal si distrugator de echilibre nationale, trebuia sa primeasca un ordin barbatesc. S-a ordonat de prea multe ori salt inainte cu jumatati de glas. De prea multe ori, ca in bancul acela cu oastea italiana, comandantii au strigat, cam fara convingere, 'avanti ragazzi', iar din transee, macaronarul, dormind pe patul pustii, a raspuns ironic, 'che bella voce'. De prea multe ori din transeele opozitiei, cu arme cu tot, soldatii si chiar generalii s-au dus la masa cu fazani rumeniti a puterii.

De aici, dintre catunele mele sangerene si dintre padurile care, scapate de topor, au inceput sa dea in verde, salut iesirea – articulata si ferma – a opozitiei la lupta. O singura remarca mai am de facut. Nu va inchipuiti dusmanul deja mort. E speriat, e ingreunat de sacii cu bani pe care-i cara la adapost, grija care domina toate grijile, e inspaimantat ca hotul de nadejde cu care a ciordit, in deplina tovarasie, pana ieri, il poate trada, dar, ca orice pradator in agonie poate musca. Si poate musca periculos si chiar mortal. Cadavrul unui bandit trebuie verificat de mai multe ori pana cand vei fi sigur ca nu tine pitit un revolver in cizma si nu-i chiar mort, doar se preface, tinandu-si respiratia. Unele vietati de mal pot supravietui fara aer multa vreme. Atentie! Poporul mai poate fi inca jefuit. Nu scapati din ochi ultima suta de metri a mafiotului epuizat.