Orele de liniște

„Dragi locatari, vă rugăm respectați orele legale de liniște cuprinse între 13.30-15.30. Administrația.” Scara blocului. Peste tot, aproape, același mesaj. Nu cumva să ne apucăm să spargem cu dalta și ciocanul bucăți de faianță în timp ce vecinii se odihnesc de prânz. Corect. Respectăm legea și plecăm și noi acasă între cele două ore. Nu putem adormi, pentru că ne doare ceva. Cap, măsea, articulații. Orice. Nici nu mai contează. Cert e că nu putem adormi. Televizorul e încă închis. Dimineața l-a amorțit de tot. Îl pornim. Dezbateri electorale. Minciuni electorale. Promisiuni electorale. Imagini electorale. Pungi electorale. Atât de obositoare toate, încât parcă am ațipi, în semn de protest. Dar sună banca. Pentru credite. Stimate domn/doamnă, vă informăm că înregistrați o restanță de plată în valoare de 0,7 bani la creditul X. Scoatem telefonul din priză, că doar e duminică și avem voie să ne tragem sufletul în liniște sau măcar doar în bătaia lină a claxoanelor de pe stradă. Mutăm postul de televiziune. Facem, de fapt, o plimbare cu privirea prin grila de programe. În ciuda aparențelor, nu e peste tot același lucru. Unii au siglă cu roșu, alții cu albastru. Unii îl înjură pe președinte, alții îi preaslăvesc băițele de mulțime. Unii dau filme cu împușcături. Alții telenovele vechi, cu văluri și cu dansuri orientale. Bateria cu care viețuiește biata telecomandă se pregătește să cedeze. Psihic, desigur. Ne scapă din mână pe covor, de unde n-am strâns paginile ziarelor de ieri. Puține ziare se mai pot uita pe covor, în ziua de azi, când marele online vrea să înhațe micul... print și să ne lase fără mirosul de cerneală tipografică și fără foșnetul acela incomparabil al edițiilor de seară. Fără să ne dăm seama, revenim pe posturile cu politică. Tot ei. Prezidențiabilii. Unul câte unul. Încercând să copieze zâmbetul amărât al poporului și clătinatul din cap al bătrânelor înțelepte. Ca să se apropie de votanți. Le cântă la ureche piese de dragoste sau le jură fidelitate și pace. Mai dau pe la nas, din când în când, și cu o bucată zdravănă de pâine, doar-doar s-o apropia cineva să încerce să guste din aluat. În tot acest timp, se pare că vecinii dorm. Scara de bloc le asigură liniștea legală. Iar dalta stă sprijinită de un zid gros de cărămidă, așteptând să intre în tura de amiază. Sacii cu moloz sunt încă saci fără moloz și albinele s-au oprit din zbor pentru două ore și încă un pic, marjă de eroare. Numai noi stăm cu ochii în tavan, după ce am închis televizorul, și încercăm zadarnic să ne facem creierul să tacă. Să nu mai comenteze veștile electorale, să nu mai plângă dramele personale. Dar n-avem cum să ne potolim. Ne vuiește pe la cap un fluturaș cu sigle de partid. Votați, schimbați, participați! Ce glume bune, ce glume proaste! N-avem încotro. Legea trebuie completată. Dacă pe scara de bloc există ore de liniște, de ce nu există și pe sectorul “țară” așa ceva? Măcar două ore să ne lase în pace, în această perioadă de alegeri. Să intre în concediu pre-prezidențial și să tacă un pic. Iar noi să luăm exemplu și să scriem la avizierul național, cât mai repede, din precauție, un mesaj simplu și politicos: dragi candidați, vă rugăm respectați orele legale de liniște cuprinse între 13.30-15.30...