Păduchii de pe chelia prezidenţială

Paza domnului Basescu nu consista doar in figurile musculoase si antrenate ale luptatorilor SPP. Pe chelia prezidentiala se afla, mereu la panda, mereu cu armele gata de tragere, cateva detasamente de insecte. Ele se vor manuitoare de ghioaga pe internet. Acesti paduchi care se hranesc probabil din sucurile intime ale mai marelui din Deal, nu-i fac, zic eu, nici-un serviciu presedintelui ci, prin splendida mediocritate vizibila in niste "puneri la punct' caligrafiate scalamb, il compromit mai abitir decat daca l-ar tencui cu magiun. Cativa confrati, tinte ca si mine ale mucilor verbali cu care acesti indivizi ne insotesc articolele, imi spun ca respectivii mascarici au fost identificati, sunt stiuti, iar ei, ca si verbele lor, put. Nu li se face onoarea de a le publica numele, cele adevarate, fiindca poreclele autoasumate sunt la vedere. Nu trebuie oropsita suplimentar hartia. Selectia acestor servitori, facuta inteleg de o cucoana din partid, n-a luat in seama decat devotamentul, neglijand cu totul minima inzestrare intelectuala. E limpede ca multi n-au avut de suferit decat accidental anturajul cartilor. Imbecilitatea lor este fara fisura. Din aceasta pricina opinteala de a omori un articol bine scris si argumentat, starneste nu doar rasul, ci si mila. Citesc analiza unui politician pe care-l pretuiesc fie si pentru amanuntul ca si-a pus iscalitura pe un raft de carti, iar dedesubt noianul de injuraturi scarboase si agramate care sunt postate aproape instantaneu. Produsele nazale ale acestor vietuitoare parazite atarna sub fiecare articol care infiereaza puterea, iar daca pamfletul nimereste si doua nume din sacralitatea edenului portocaliu, apoi duhorile si scarna ies prin toate sfincterele.

Am trecut, recunosc, de cand am tiparit in 89 primul ziar intr-o Casa a Scanteii pustie si pana azi, printre gloantele de mizerie ale mai multor generatii de paduchi, unii populand frizura lui Ion Iliescu, altii cuibariti in ciocul lui Emil Constantinescu. Am preferat polemica directa cu presedintii (primul m-a lasat pe mine si AM Press-ul fara acreditari la Cotroceni, timp de 5 ani, celalalt m-a tinut multa vreme pe o lista neagra), considerand ca se apara cu mai mult talent decat paduchii tocmiti si transferati de la o presedintie la alta. Azi au devenit molima si epidemie. Ceea ce era accident ieri, ingaduind si o cearta de principii la vedere, a devenit in regimul basist profesie de sconcsi care-si slobozesc mizeriile din scorburi. Dincolo de nefericirea de a se gasi coborat la genunchiul broastei in sondaje, Basescu traieste si ghinionul de a fi aparat de o armata de ciocli care inmormanteaza, cu fiecare fraza, limba romana.

P.S. Nu am nimic cu cei care gandesc altfel decat mine, care cearta, dur si fara menajamente uneori, optiunile mele. E dreptul lor. De altfel, scrisul acestora se deosebeste imediat de cel al paduchilor cuibariti in zonele netede sau pufoase ale stapanilor zilei.