Starea de alertă sanitară, similară cu o stare de asediu pe timp de război, a devenit de nouă luni axul organizării social-economice. Când s-au introdus restricțiile de circulație, închiderea restaurantelor, hotelurilor, suspendarea școlilor, blocarea instanțelor, măsurile au avut o durată limitată. Dar pandemia nu s-a supus versului eminescian, ce e val ca valul trece, instalându-se temeinic, cu mai multă vigoare, valul doi care-l anunță pe al treilea. Pe acest fundal care impune continuarea și diversificarea restricțiilor, se inoculează populației nu doar spaima reală a pericolului contaminării aleatorii, ci și o anestezie a spiritului civic. Privind doar spre cifrele cazurilor de COVID, al paturilor din ATI, celelalte subiecte care țin de sănătatea instituțiilor constituționale pe care se bazează democrația sunt tratate superficial sau chiar nu mai prezintă interes.
Mulți cred că atacurile lansate din centrele de putere asupra Parlamentului, a bazelor procesului electoral prin forțarea alegerilor, sunt vremelnice și impuse doar pentru a strânge șurubul care întărește disciplina salvatoare. De când a izbucnit pandemia s-au întețit declarațiile agresive la adresa Curții Constituționale, a Avocatului Poporului și a CSM. Sunt pe rol proiecte de „reformare” a acestor instituții care au asigurat un filtru necesar la măsuri neconstituționale sau la legi prost întocmite. Reintroducerea SRI în dosarele penale a trecut pe șest în Camera Deputaților, puține voci din magistratură sau din societatea civilă au reacționat. Președintele României, ieșit din limitele Constituției, s-a transformat în principalul agent electoral al PNL și demonizează cu orice ocazie PSD, făcut vinovat de toate relele din țară. Când va fi fost terminată vaccinarea cu produsul promis, vom vedea că populația României va avea nevoie acută de o nouă campanie de vaccinare. Dar vaccinul democrației nu este nici el fabricat și nu se va înghesui nimeni să-l cumpere pentru a lupta cu dictatura.