Nu trece o zi fără ca Guvernul Boc să scape de puneri la zid venind din cele mai diverse medii. Ba că a făcut promisiuni de care nu s-a ţinut, ba că este incompetent şi de accea s-a angajat în lucruri pe care nu le putea duce şi nici nu conştientizează situaţia existentă, darămite s-o mai şi gestioneze cum se cuvine!
Până într-un asemenea punct, multe dintre critici sunt corecte, căci corespund unor adevăruri. În unele privinţe se bat însă câmpii. Parcă de delirium tremens ar fi vorba în cazul celor care acuză Guvernul Boc că, pentru a combate criza, ar fi trebuit să stimuleze consumul, precum în Occident. Delirium tremens, pentru că boala de care suferea România când a venit criza era tocmai supraconsumul, pentru că în România criza face ravagii tocmai din cauza consumului fără acoperire de dinaintea crizei, ce nu mai poate fi susţinut din simplul motiv că i-a dispărut exact alimentarea anterioară, respectiv finanţarea externă.
În mod absolut bizar, Guvernul Boc nu este acuzat de ceea ce ar trebui să fi acuzat chiar de cei vizaţi sau implicaţi. N-a existat vreun sindicat care să ceară negocieri pentru reduceri de salarii în sistemul bugetar, în schimbul opririi de Guvern a împrumuturilor iresponsabile pentru a plăti salarii şi pensii. A se plăti salarii din împrumuturi constituie o iresponsabilitate nu doar din partea Guvernului, ci şi din partea bugetarilor, căci aceasta va însemna demolarea posibilităţilor de salarizare pe ani şi ani de aici înainte, întrucât, în loc de salarii, vor trebui plătite dobânzi la împrumuturi.
În mod aproape elucubrant, mediul de afaceri îşi pierde timpul criticând Guvernul Boc pentru impozitul minim, parcă neînţelegând că dezastrul pe termen lung vine de la împrumutul-mamut angajat de la FMI, care amanetează complet viitorul ţării. N-am prea văzut om de afaceri român care să critice Guvernul Boc pentru angajarea acestui împrumut pe care nimeni altcineva decât contribuabilul român îl va plăti. Sau oamenii de afaceri români pregătesc vreo grevă fiscală ca să iasă din rândurile contribuabililor?!
Bizareria dracului este însă alta. Toţi actorii de pe scena economică (guvern, sindicate, patronate) se agită într-o farsă de zile mari, fac tam-tam că negociază, se laudă cu reuşite şi se plâng de eşecuri, dar se fac că nu observă că de la "negocieri" lipseşte actorul principal al pieţei, respectiv capitalul străin, care deţine proprietatea şi deci decizia în sectoarele de forţă şi care face, indiferent pe ce parte ai întoarce lucrurile, ceea ce vrea prin intermediul FMI, care stabileşte în ultimă instanţă ceea ce să se facă.
Cu tot respectul faţă de Guvernul Boc, nu acesta stabileşte ceea ce să se întreprindă şi ceea ce nu! Cu tot respectul faţă de Banca Naţională, nu aceasta stabileşte ceea ce să se întreprindă şi ceea ce nu! Ci capitalul străin. Acesta are proprietatea în axa majoră a economiei şi deci acestuia îi aparţine decizia. Restul constituie poveşti!
A auzit cineva vreun protest al capitalului străin faţă de ceea ce a făcut Guvernul Boc?! N-a auzit! Semn că este perfect mulţumit de Guvernul Boc! A strigat în gura mare doar capitalul românesc! Iar capitalul străin - direct prin reprezentanţii săi de la Bucureşti sau indirect prin FMI ori Comisia de la Bruxelles - spune Guverului Boc şi Băncii Naţionale ce să facă! A dictat capitalul străin că acela autohton n-are dreptul la garanţii mai mari, prin intermediul majorării capitalului CEC, aşa s-a şi făcut!
Comisia de la Bruxelles a decretat acest demers ca fiind ajutor de stat şi demersul a fost oprit, deşi Guvernul Boc vântura iniţiativa încă de la instalare. Caracterul vomant al verdictului de la Bruxelles era că România n-avea dreptul să-şi ajute propriul capital cu doar vreo 200 milioane de euro, după ce mai-marii Uniunii Europene băgaseră sute de miliarde de euro în propriile bănci! A stabilit capitalul străin că statul român trebuie să se împrumute la FMI pentru a aduce pe piaţă finanţarea fără de care rămăseseră băncile şi companiile străine din România, aşa s-a făcut!
S-au luat bani de la Uniunea Europeană, care rezolvă problemele firmelor străine din România rămase fără finanţare, în condiţiile crizei, din partea mamelor lor din Occident, şi de plătit plăteşte contribuabilul român! Ar avea de ce capitalul străin să se plângă de Guvernul Boc?! Şi atunci pe cine deranjează Guvernul Boc?! Numai pe cei care nu contează!