Pofta de consum

Craciunul: o sarbatoare bine platita. Companiile s-au grabit sa plateasca salarii in avans. Si prime. Zilnic, intre 10 si 23 decembrie, Banca Nationala a platit, la solicitarile bancilor comerciale, intre 1.600 si 2.000 de miliarde de lei. Cu un varf de plata de 2.600 de miliarde lei in 13 decembrie. Niciodata, timp de 15 ani, nu au plecat in circuit atat de multi bani. De la BNR banii au ajuns in banci. De la banci in companii. De acolo la populatie. Si, mai departe, in magazine. Cumparaturile au facut explozie.

Pofta de consum are o explicatie. Au crescut castigurile. In plus, au venit multi bani de la romanii plecati prin lume. E cert, populatia vede deja un colt de bunastare. Dar mai e mult pana departe. Mai cu seama, e cazul sa facem o distinctie neta intre stilul de viata in haine de sarbatoare si stilul de viata in haine obisnuite, de zi cu zi.

Fara indoiala ca Romania are si o clasa de superinstariti. Unii s-au imbogatit muncind. Altii... Cert este ca bunastarea lor e diversificata. Fiecare traieste dupa pofta inimii.

Exista si o clasa de mijloc. In formare si inca plapanda. Fara o bunastare certa.

Marea masa a populatiei, starea a treia, fie ca incepe sa guste din bunastare cu lingurita, fie ca nu a ajuns inca la bunastare. Dar in nici un caz nu aspira la diversificarea nivelului de trai. Pentru aceasta categorie bunastarea e un produs de serie.

Noi, romanii, suntem inca departe de o imagine exacta a standardului de viata. Inca dainuie confuzii. Totusi, incepem sa intelegem ca despre "nivelul de trai", sintagma impamantenita la noi, nu se poate vorbi fara a situa in prim-plan nu doar hrana, ci si conditiile de locuit, munca, climatul social, educatia, sanatatea, timpul liber, circulatia informatiilor.

Desigur, bunastarea este o conditie individuala. Masurata insa pe scara sociala. Fiind posibila numai intr-o tara in care mersul economiei face ca partea cea mai mare a populatiei sa traiasca bine. Dar bunastarea nu poate fi desprinsa de eficienta fiecaruia si de eficienta societatii. De altfel, bunastarea individuala si prosperitatea societatii sunt in stransa legatura. Iata de ce romanii mai au de asteptat pana sa ajunga la bunastare. Pana atunci, stilul de viata de zi cu zi ii va obliga sa-si restranga drastic cheltuielile, pentru ca niciodata nu le ajung banii, desi cei mai multi nu sunt risipitori. Iar o schimbare a stilului de viata nu va veni decat de la o noua tabla de valori, care sa puna intr-o alta ecuatie, mai apropiata de cerintele eficientei, proprietatea, munca, productia, venitul si consumul. Intr-un cadru de mobililitate a oamenilor, a institutiilor, a actiunilor de producere si comercializare a bunurilor si serviciilor pe care numai piata il poate asigura.

Cand vor avea romanii mai multi bani? Atunci cand vom scapa de tot de inflatie, de arierate si de pierderi in economie. Dar pentru asta va fi nevoie, in primul rand, de mai multa munca performanta. De mai mult spirit intreprinzator. Si de libera initiativa. Starea de asteptare nu-i decat un mod de a lungi boala. Daca nu va fi declansat un razboi cu bolile economiei si, mai cu seama, daca nu va fi castigat, starea noastra prelungita de asteptare va continua sa aduca saracie, sa ucida procese de productie si sa loveasca atat de mult in stimulentele muncii incat eficienta sa ramana un simplu vis. Iar Romania ar continua sa detina "lanterna rosie" a nivelului de trai in Europa.

Noi, ca sa ajungem din urma tarile care in Uniunea Europeana calatoresc inca pe scara trenului, am avea nevoie, timp de cativa ani buni, de un ritm mare al cresterii economice. Un PIB de 5-6 la suta, an de an. Dar un PIB cu o structura noua, cu valori adaugate care sa exprime competitivitate, profit, orientare spre piata. Altfel vom continua sa adaugam PIB fara sa adaugam si bunastare.

Ani in sir, la populatie, in banci si in economie s-au adunat adeseori bani multi. Dar neacoperiti cu munca performanta. Din aceasta cauza, cererea a coplesit oferta si piata s-a dereglat. Asa ca banii consumatorilor au fost aspirati de inflatie. Marile intreprinderi au umflat preturile facand inflatie. Si astfel au pus in pericol tocmai consumul populatiei. Printr-o politica antieconomica. O constrangere din care am inceput sa scapam. Dar nu vom scapa definitiv fara concurenta, competitivitate si eficienta. Valori ce impun reinnoirea structurilor economice, a organizarii muncii si a sistemului intereselor.

De aici inainte vom fi nevoiti sa masuram produsul intern brut pe locuitor, castigul mediu real, consumul real, productiile agricole la hectar, calitatea produselor industriale, exportul pe locuitor. Tinand seama de tintele anului 2005. Dincolo de acest prag, nimic nu va mai fi ca in prezent. Economia noastra va intra in campul concurentei, al competitiei cu economiile vest-europene.

Am descoperit pofta de consum. E timpul sa descoperim si pofta de munca. De munca performanta.