Puterea sucombă. USL moţăie satisfacută

'Domnu Radu, vad ca ziceti acolo la televizor in fiecare zi ceva despre nemernicii astia care ne-au adus in saracie si disperare, dar vad ca nu se intampla nimic. Spuneti bine, uneori trebuie sa dati mai tare in ei ca nu stiti ce viata grea avem. Dar scapati-ne de ei, ca vorbim in fiecare zi si nimic.' Acest mesaj tip il primesc in fiecare zi aproape, in diferite forme de comunicare. Imi spun oameni pe strada sau la piata, printr-un spital atunci cand ajung in aceasta vale a plangerii financiare numita sistemul de sanatate, in email-uri ori pe facebook sau blog. Din sutele de mesaje ce vin saptamanal, peste 70 la suta au continutul redat mai sus. Evident, di­fera modul de exprimare, limbajul, gradul de cultura. Dar esenta asta este.

Imi dau seama ca majoritatea oa­menilor cara in spinare o disperare fara precedent. Au probleme de sa­na­tate, ei si copiii lor, cu locurile de mun­ca, sunt apasati de presiunea in­fer­nala a impartirii catorva sute de lei noi pe o luna intreaga pe in­tre­ti­nere, medicamente, utilitati de existenta minimala. E sport extrem ce fac multi dintre ei. Unii rezista fizic, altii cedeaza. Dar cei mai multi dintre ei sunt profund afectati psihic. Sunt demoralizati si deprimati in forme atat de grave, incat situatia este realmente dramatica. Exista cu siguranta si cateva procente de fericiti ai sortii, care-si pot permite un trai de­cent. Numarul acestora scade insa dramatic in (de)favoarea ingrosarii paturii sarace si abrutizate de lipsuri. Constat cu dramatism ca pe fondul acestei stari, inca un val de criza si mai puternica ar putea inmulti gesturile disperate si groapa in care ne afundam.

Oamenii cei mai apasati nu sunt suparati atat pe criza economica si efectele acesteia. Ceea ce-i dispera este nepriceperea grava, cinismul si lipsa oricarui bun simt national din partea actualei puteri. Figurile principale din institutiile statului ridica tensiunea majoritatii. Se amplifica exponential reactiile necontrolate, injuraturile de-a dreptul si vorbele necontrolate in spatiile publice. Oamenilor le poti pretinde minima decenta, dar n-ai cum sa le temperezi revolta. Argumentele sunt corecte si nervozitatea lor perfect justificata. Cu peste 70 la suta din populatie enorm de nemultumita, decontul se apropie si va fi cu siguranta drama­tic. Inteleg de ce puterea de azi face mari eforturi, aproape disperate, sa mas­lu­ias­ca intentia de schimbare solida care domina societatea romaneasca. Multi dintre ei vor fredona melodia ad-hoc: 'Drumurile noastre toate/ La Jilava duc deodata'.

Golania regionalizarii si hotia pre­lungirii abuzive a mandatului ale­silor locali prin amanarea localelor sunt doar doua din faptele penale pe care actuala putere vrea sa le sa­var­seas­ca. In legatura cu prima ches­ti­u­ne, exista deja decizii definitive ale justitiei prin care Guvernul Boc a fost infrant si exista obligatia sustinerii unui referendum in judetele Vrancea si Constanta. Din pacate nici unul din oamenii importanti ai opozitiei n-a stiut sa marcheze aceasta victorie importanta, a justitiei impotriva mafiei politice. Opozitia unita sub sigla USL, desi are 60 la suta in sondaje, nu marcheaza deloc la capitolul comunicare cu electoratul revoltat si dornic de schimbare.

Oamenii simt asta si cei 70 la suta de care vorbeam spun in egala masura ca nu mai vor sa-i voteze pe actualii guvernanti, dar nu-si regasesc mari sperante in opozitie. Asta nu e vina nimanui, decat a politicienilor extrem de comozi si total lipsiti de viziune ai USL. Acest urias conglo­merat va castiga cu siguranta alegerile doar din cauza scarbei nemarginite provocata de Basescu si gasca lui. Ei vor pierde pentru multi ani si greu vor mai putea reveni, dat fiind raul facut cu buna stiinta pe fondul arogantei incompetentului clasic.

Mai sunt 8 luni pana la alegerile locale si 12 luni pana la cele parlamentare. Timpul este foarte scurt. Daca USL nu se mobilizeaza sa-si cupleze forta politica uriasa cu ne­multumirea maselor in special prin co­municare solida – nu prin mutenie si absenta publica – sa nu se mire de surprize de proportii ca in 2009. Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista.