x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Rădăcinile realităţii

2
Autor: Petre Roman 12 Mar 2013 - 15:45
Suntem anunţaţi tot mai insistent despre creşteri de preţuri ale energiei din care o parte provine din plata subvenţiilor pentru energie verde. O altă informaţie arată creşterea cu 10% în doar un an (ianuarie 2012-ianuarie 2013) a restanţierilor la plata creditelor cu întârzieri de mai mult de 30 de zile. Numai în decembrie-ianuarie în acest an numărul a crescut cu 17.000, adică 2,6%. Avem situaţie de criză dar avem şi mai grav o economie deprimată de “zeii” (invizibili) ai taxelor şi impozitelor. Tendinţa de creştere a şomajului şi cea de scădere a puterii de cumpărare a salariaţilor nu mai pot fi combătute prin prelungirea austerităţii şi severitatea îngheţului bugetar.
   
Aparatul birocratic care serveşte politicile de impunere a sacrificiilor de tot felul nu face altceva decât să proiecteze fără încetare prejudecăţi, slăbiciuni, comoditatea lipsei de gândire şi confortul lipsei de viziune. Poate că cea mai periculoasă situaţie actuală este deconectarea productivităţii muncii de nivelul veniturilor. Lucrătorii şi angajatorii , oricâte eforturi ar face, muncind mult şi mai conştiincios, cu oricât de evident talent, în actualul cadru de gândire fiscală nu pot să câştige venituri mai mari. Tendinţa e clară: veniturile scad, cheltuielile scad, consumul scade, viaţa e tot mai grea. Toţi trebuie să economisească, nimeni nu poate să investească. Ştim cu exactitate că numai sporirea avuţiei înseamnă dezmorţirea economiei dar deocamdată nimeni nu înfruntă sistemul care impune cleştele reducerii cheltuielilor şi a creşterii taxelor şi impozitelor şi respinge chiar şi principiul libertăţii economice. Dimpotrivă, cleştele se tot strânge, libertatea economică se restrânge. Paul Krugman rezuma recent filozofia care ar trebui să ne ghideze: “cheltuiala ta e venitul meu şi venitul tău e cheltuiala mea”. Viaţa reală strigă cu disperare acest adevăr simplu iar politica rămâne surdă, intimidată până la paralizie de birocraţia finanţelor publice. Aşa se explică, iar nu altfel, incapacitatea de a face faţă creşterilor de preţuri şi de restanţe la credite. Suntem dominaţi, în mod paradoxal, de autoritarism combinat cu incompetenţă. Rigoarea bugetară, evident necesară, nu poate fi o ancoră sigură când de fapt construim şi decidem politica în modalităţi bântuite de trecutul unei contabilităţi fără nicio deschidere către talent şi profit. Preferăm să fim disperaţi şi mai deloc inspiraţi. Neîncrederea în iniţiativa economică e instalată în administraţie şi s-a transformat într-o cămaşă de forţă a economiei. Când începem politica reconstrucţiei?


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de