Răul cel mic

Dacă moţiunea de cenzură nu va trece, şeful statului va merge pănă la destructurarea Guvernului prin intermediul DNA. In cazul in care interesul său personal o va cere, chiar Tăriceanu va fi dat la ţuluşi. Ţuluşii sunt căţeii aceia mari, care ascultă doar de ciobanul-şef al turmei şi de care se tem toate oile şi toţi berbecii. Pentru că in mintea sa nu există decăt duşmani şi războaie, pentru că necuratele gănduri care-l băntuie mereu il indeamnă la omor politic, Traian Băsescu s-a transformat dintr-o speranţă autentică de schimbare intr-un pericol public pentru stabilitatea ţării.

Viaţa politică pare să fi ajuns la măna lui Călin Popescu Tăriceanu. Moţiunea de cenzură a PSD, amănată şi criticată din interior, a reuşit pănă la urmă să fie depusă graţie inflexibilităţii de care dă dovadă primul-ministru. Răspunsurile celor aflaţi la putere i-au nemulţumit pe cei din opoziţie. "Sunt aroganţi, unii dintre ei chiar nesimţiţi. Şi-au văzut sacii in căruţă cu ajutorul nostru şi acum se fac că plouă. Astfel de afirmaţii se aud foarte des la PSD. Liberalii s-au invăţat că social-democraţii ii pot susţine pe gratis şi vor să meargă cu autobuzul ăsta pănă la cap de linie. Incurcat de atătea compromisuri, PSD s-a hotărăt să-i dea lui Tăriceanu o lecţie, prin depunerea moţiunii.

Ba chiar mai mult, au avut loc şi contacte intre PSD şi PD, intre Geoană şi Băsescu. Dacă unii liberali nu renunţă la aroganţa lor dobăndită o dată cu puterea şi accesul la banii publici, formula de schimbare apare imediat. Deşi liderii PD ţipă căt ii ţine gura că nu colaborează niciodată cu PSD, acest lucru s-a intămplat deja.

PD nu are identitate şi se comportă doar ca o turmă păstorită de ciobanul său atotputernic. Ce se ordonă aia se execută. Celor cu memorie scurtă le amintesc incă o dată că istoria se repetă. Acelaşi scenariu de colaborare cu PSD (pe atunci PDSR) l-a pus in aplicare Traian Băsescu şi in 1998. Atunci era doar ministru, dar avea tot calitatea indiscutabilă de Gică Contra. La vremea aceea, pentru a-i şantaja şi distruge pe ţărănişti, Traian Băsescu s-a intălnit cu adversarul său de moarte, Adrian Năstase. Au urmat şi declaraţii de presă. Toată lumea era stupefiată. CDR era dominată de sentimente de revoltă, dar şi de panică. Epilogul acelei guvernări il ştie toată lumea. Călcănd pe corpul muribund al PNŢCD, PD a reuşit să supravieţuiască in extremis in Parlament.


De cănd e preşedinte, Traian Băsescu a mai avut colaborări cu PSD. In două momente fundamentale pentru interesul său personal. Prima a fost aranjarea cu PSD şi PD a votului in Parlament pentru şefii serviciilor secrete doriţi de el, impotriva liberalilor. A doua a fost discuţia de la Cotroceni cu liderii PSD şi PD pentru actuala moţiune de cenzură. Angajamentul şi garanţia preşedintelui i-au convins definitiv pe liderii PSD să depună moţiunea. Pănă atunci incă mai era loc de intors. In dorinţa oarbă de a-şi rade fostul aliat, pe Tăriceanu, preşedintele a bătut palma cu PSD. Sunt cel puţin două din exemplele clare ce ne demonstrează că gargara PD-istă a necolaborării cu PSD e pentru proştii care o cred.

Dacă moţiunea de cenzură nu va trece, şeful statului va merge pănă la destructurarea Guvernului prin intermediul DNA. In cazul in care interesul său personal o va cere, chiar Tăriceanu va fi dat la ţuluşi. Ţuluşii sunt căţeii aceia mari, care ascultă doar de ciobanul-şef al turmei şi de care se tem toate oile şi toţi berbecii. Pentru că in mintea sa nu există decăt duşmani şi războaie, pentru că necuratele gănduri care-l băntuie mereu il indeamnă la omor politic, Traian Băsescu s-a transformat dintr-o speranţă autentică de schimbare intr-un pericol public pentru stabilitatea ţării. Popularitatea lui este dată de cei mulţi, care găndesc la fel ca el: "Să-i radă pe toţi, nene, că e cel mai tare!". La asta se reduce filosofia de junglă a celor care il susţin necondiţionat, fără să vadă starea tragică in care e Romănia in ceea ce trebuia să fie cel mai fericit moment al istoriei sale moderne.

PNL e condamnat la o colaborare cu PSD. Ştiu că Tăriceanu se opune din răsputeri acestei formule. Din această cauză a şi forţat alianţa cu ţărăniştii şi formaţiunea lui Emil Constantinescu, pentru a face şi mai imposibilă colaborarea cu PSD. E firesc să-ţi pui intrebarea cum ar putea colabora Ion Iliescu şi Ion Diaconescu pe viitor...

Sfătuit şi de unii care nu inghit actuala conducere a PSD, Tăriceanu este incurajat la inflexibilitate. Fapt care nu poate decăt să-i dăuneze politic. Sunt momente cănd, forţat de realitate, trebuie să alegi intre două rele. Aşa s-a intămplat şi in turul doi al alegerilor prezidenţiale din 2000, cănd toţi suporterii dreptei l-au votat pe Ion Iliescu, numai să nu iasă Vadim Tudor. Dacă are motive să creadă că Băsescu seamănă din punct de vedere politic cu liderul PRM, atunci premierul trebuie să aleagă.


Ca să aibă nu doar opţiunea guvernării, dar şi garanţia că unele abuzuri grave nu se vor produce pe viitor, Tăriceanu trebuie să devină mai realist. Cu o explicaţie logică şi foarte clară, cred că şi electoratul care se opune acum formulei PNL-PSD va accepta ideea.

Săptămăna trecută, in interiorul PNL s-a pronunţat deja ideea că liberalii şi-ar putea schimba liderul, dacă se tot opune incăpăţănat şi vehement inţelegerii cu PSD. Chiar el a ameninţat cu demisia. Sunt insă forţe serioase care doresc o colaborare cu social-democraţii.

De aceea Tăriceanu trebuie să ia in calcul un worst case scenario: odată inlăturat de la vărful PNL din cauza vanităţilor sale doctrinare, Alianţa Dreptate şi Adevăr se reface in secunda următoare. PD nu a denunţat nici acum la tribunal proiectul politic, sperănd la inlăturarea lui Tăriceanu. Urmările vor fi catastrofale. Băsescu va defila majoritar şi discreţionar, PSD se duce sub 10% compromis de eşecuri repetate. Iar Călin Popescu Tăriceanu va deveni al doilea Adrian Năstase, adică vinovatul de serviciu şi jucăria preferată a ciobanului şi ţuluşilor. Â